Cum a fost experiența de jurat la concursul de eseuri “O Zi în România Perfectă”

Cei care visează la călătorii în trecut se tem de cum ar putea să schimbe prezentul, dar puțini din prezent își pun problema cum ar putea ei să schimbe viitorul. Ideea unui concurs în care tinerii și cadrele didactice să ne prezinte viziunea lor asupra unei Românii ideale mi s-a părut extraordinară, iar cu ocazia jurizării acestui concurs mi-am dat seama că există speranță și pentru “România perfectă”.

În calitate de promotor al culturii contemporane românești, simt o responsabilitate în a mă implica în tot ceea ce reprezintă astfel de inițiative literar-educative. Iar titlul concursului, “O Zi în România Perfectă” organizat de Asociația Călan 1387 și Liceul Tehnologic „Ovid Densușianu“ Călan, a ațâțat și mai mult sentimentele patriotice care mă animează.

Juriul a fost unul extrem de complex, atât ca număr de persoane implicate, cât și ca paletă a competențelor, deoarece s-a dorit a fi o garanție privitoare la obiectivitatea analizei textelor ce au intrat în concurs: în juriu se regăsesc profesori, inspectori școlari de specialitate, oameni din societatea civilă, scriitori, aviatori, pensionari, artiști, funcționari publici, oameni de radio și televiziune, umoriști, jurnaliști. Toată paleta implicării sociale într-o Românie perfectă.

Eu nu am știut să fiu obiectivă. Nu am putut. Am analizat lucrările plecând de la tema concursului, și am trecut pe planul secund faptul că aveam de analizat o lucrare de factură literară. Ținând cont că finalitatea acestui proiect este una complexă, orientată spre implicarea și participarea la exercițiul democratic al descoperirii și promovării viitorilor lideri de opinie din societatea românească, caractere formate sau în curs de formare care să nu cadă în capcana stereotipurilor pe care anii de democrație „originală” le induc subliminal tinerilor români.

Am apreciat eseurile scrise corect gramatical și din punct de vedere al punctuației, fără greșeli de ortografie și tastare, sau care aveau un font diferit de clasicul Times new roman 12, toate acestea fiind dovadă a importanței pe care au dat-o materialului înscris în concurs. Dar am fost, în același timp, extrem de dezamăgită de unele lucrări pline de greșeli. Nu mă așteptam ca participanții să nu își recitească lucrările înainte de trimiterea lor spre înscriere, regăsind mult prea multe greșeli de scriere la tastatură (auto-corect în limba engleză, inversări de taste etc.). Ba am fost de-a dreptul întristată de unele greșeli grave descoperite, repetate („m-ai“ în loc de „mai“, „î-l“ pe post de „îl“). Oare am fost absurdă și am greșit necitind până la capăt aceste eseuri?

Am citit de 2 ori toate eseurilor, ca să fiu sigură că am apreciat bine. Am profitat de vremea bună de afară și am scos Greuceanu la joacă, timp în care am profitat la maxim și mi-am reconfirmat alegerile. Nu a fost greu, mi-a făcut plăcere și aș repeta oricând această experiență!

Două teme s-au dovedit recurente în marea majoritate a compunerilor: mă doare să observ copii plângându-se de politică și de o viziune miserupistă asupra vieții, dar mă bucur citind despre cât de mult apreciază toți frumusețile naturale ale țării și sufletul cald al românilor. Am citit revolte și supărări și frustrări, dar am regăsit și bucurii și aprecieri. și toate, împreună, mi-au făcut sufletul să tresară.

Două eseuri (din 134) mi s-au părut cele mai reușite, unul din punct de vedere literar-artistic (la care am plâns de-a dreptul) și unul din punct de vedere al expunerii eseistice. Cu permisiunea organizatorilor, le voi publica în curând…

3 thoughts on “Cum a fost experiența de jurat la concursul de eseuri “O Zi în România Perfectă”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *