În liceu, aveam un profesor care, la prima sa ore din fiecare an școlar, ne scria mare pe tablă:

Toate lucrurilor se fac la timpul lor și toate lucrurile se pun la locul lor. (Mircea Vulcănescu)

Fraza m-a urmărit în ultimii 10 ani ca scaiul pe câine. Îmi revine mereu în minte când lucrurile se așază neașteptat de bine de la sine putere, fără intervenții umane forțate.

Dar ce legătură există între cele menționate mai sus și cartea lui Virgil Ianțu, probabil vă întrebați. Multe, veți vedea! Emoțiile, sentimentele sunt o temă recurentă pentru mine în ultimele 6 luni!

1)

În urmă cu 30 de ani, pe când îmi începeam aventura pe acest pământ, sănătatea fizică a celor mici era prioritatea numărul unu a părinților. Marea majoritate a mamelor se întorceau la serviciu după numai 3 luni de concediu de maternitate (mama mea a revenit la locul de muncă după 6 săptămâni, de exemplu), iar copiii erau crescuți cu ajutorul bunicilor sau îngrijitoarelor din creșe. Conceptul de inteligență emoțională și echilibru emoțional le erau străine părinților noștri, astfel că sentimentele și starea emoţională a copilului erau trecute cu vederea. Cu toții trebuia să fim apți de muncă în cel mai scurt timp, cetățeni destoinici și puternici psihic, pentru un stat prosper. Noile studii demonstrează însă că cel puţin la fel de importantă ca integritatea fizică este şi cea emoțională. Copiii au nevoie să fie cât mai mult timp împreună cu părinţii lor, au nevoie să se joace, să vorbească, să facă lucruri împreună cu ei, timpul petrecut de părinţi cu copiii lor este cel mai valoros sprijin pentru asigurarea confortului emoţional al micuţilor. Altfel, pe termen lung, vor exista consecinţe grave asupra sănătăţii lor psihice şi emoţionale. Presupun că ați auzit noul spot tv / radio:

Pentru sănătatea emoţională a copilului dumneavoastră, petreceţi cât mai mult timp cu el!

Deși mi s-a părut stupid la început, mi-a ridicat mari semne de întrebare: chiar e nevoie să le amintim părinților că trebuie să, deși uneori asta presupune un efort mare, trebuie să petreacă mai mult timp cu copiii lor?

Mă consider o persoană puternică psihic. Puține lucruri mă intimidează (imaginea lui Greuceanu împiedicându-se îmi dă palpitații pronunțate!). Și, totuși, abia acum învăț să îmi gestionez emoțiile negative, impulsivitatea, teama de a vorbi în public și dorința de a face pe plac tuturor. Mult de lucru cu mine, repet pașii de mai bine de 6 luni, dar, pe termen lung, atât pentru stabilitatea mea emoțională, cât și pentru evoluția emoțională a fiului meu, merită!

2)

În cadrul clubului de lectură am încercat să mă concentrez cât mai mult pe cărți care îi ajută pe copii să își dezvolte inteligența emoțională și să identifice sentimentele și emoțiile care îi încearcă.

Clubul de lectură este de cele mai multe ori cadrul ideal de abordare a temelor mai sensibile, mai delicate. Copiii se relaxează și astfel reușesc să-și exprime mai ușor sentimentele. În acest context, am deschis în repetate rânduri discuția despre emoții – frică, timiditate, tristețe. Am povestit despre cum ne simțim când avem aceste emoții, ce ni le generează și cum le putem depăși. Am extins discuția de la oameni (pornind de la seria Emoțiile tale) la animale (citind din cartea Și animalele au sentimente). Iar copiii au fost de o sinceritate dezarmantă și au ieșit la iveală temeri și frustrări neașteptate.

3)

Laura Jacan, psihologul Asociației Ador Copiii, anunța la sfârșitul lunii mai că urmează să organizeze la Timișoara cursul «Cum îl ajuți pe copil să se împrietenească cu propriile emoții?»:

Inteligența emoțională este esențială pentru a fi fericiți și echilibrați. Copiii au nevoie de ajutorul părinților pentru a învăța să își exprime, identifice și controleze emoțiile. Există momente în care te miră calmul și înțelepciunea copilului tău, dar și momente în care îți dorești doar ca țipetele, plânsetele sau refuzurile perseverente să înceteze pur și simplu. Această fluctuație este normală la copiii de vârste mici, pentru că încă nu au învățat să facă față emoțiilor. Toți părinții se tem că propriii copii nu vor învăța foarte repede să-și controleze emoțiile negative. Până la urmă, emoțiile puternice sunt cele care ne scot adesea ”de pe drum” sau ne fac să avem probleme. Și, desigur, ar fi bine ca noi toți să știm să le spunem NU copiilor noștri, pentru că nu e firesc ca un copil să arunce mâncarea pe jos, să arunce cu pietre în alții sau să alerge pe șosea. Dar a seta limite copilului nu înseamnă să-i setăm limite și la ceea ce simte. În realitate, nu vom putea vreodată să-l oprim pe copil să devină supărat, chiar dacă îi permitem asta sau nu. A trimite copilul în camera lui ”să se liniștească” nu-l va împiedica să fie furios sau trist, doar îi vom transmite mesajul că este singur cu toate acele emoții mari și înspăimântătoare, cărora nu le face față și pe care ar fi bine să le ”înghită”.

 

Așadar, cum se putea să ratez eu cartea de dezvoltare personală pentru copii semnată de Virgil Ianțu, Copiii spun… emoțiile sunt bune!? Evenimentul de lansare a cărții la Timișoara (adică acasă)  la Librăria La Două Bufnițe a fost unul foarte reușit. Micii cititori au fost vrăjiți și captivați de-a lungul întâlnirii, însă plini de inițiativă, deschiși și sinceri. Iar unele răspunsuri de-ale lor… ne-au cam dat de gândit…

 

 

 

Volumul este continuarea firească a proiectului Copiii spun – un curs ca o joacă și a seriei online de pastile de „înțelepciune copilărească”, dezvoltate recent din pasiune pentru psihologia copiilor.

Copiii spun… emoțiile sunt bune este o poveste în care se vor regăsi mici și mari, toți cei care au avut de-a face, la un moment dat, cu teama de a sta în fața unui public mai mare sau mai mic… și l-au cucerit! Cu toții ne amintim serbările școlare. Sunt ca prezentările adulților în fața unui public. Nu putem să avem pretenții de la copii să se comporte „ireproșabil“, atâta timp cât nu suntem alături de ei și nu îi ajutăm să își depășească emoțiile. Se întâmplă ca unii adulți chiar, atunci când se află în fața mai multor oameni, să se blocheze (a fost și cazul meu, după cum mărturiseam mai sus), așa că nu putem condamna unii copii că refuză să joace rolul pe care l-au învățat pentru serbare. Nu este și cazul protagonistei din Copiii spun… emoțiile sunt bune, care este sigură pe sine și încrezătoare în dimineața dinainte de serbare, unde știe că va străluci! Cartea nu dă soluții, din poveste copiii, cu ajutorul părinților, pot extrage cu ușurință strategii prin care să transforme emoțiile negative (teama de eșec) în emoții pozitive, cum poate face ca vocea aceea mică și enervantă, care le spune că n-o să reușim ceva, să fie redusă la tăcere, dăruind celorlalți trăiri autentice, intense, pozitive.

 

Pe scurt, vă recomand cu încredere această carte, care este o investiție minunată în restabilirea echilibrului emoțional al copiilor, o lecție despre cum emoțiile pot fi prietenele copiilor și nu piedici în evoluția lor! Vă va ajuta să porniți discuții constructive despre sentimente și să preîntâmpinați temerile copiilor în diversele momente importante din viața lor!

Cartea poate fi găsită >> aici

P.S. Mulțumesc mult, Editura Pandora M și Roxana, pentru sacoșică! De unde ați știut că îmi plac sacoșele textile? Ador când cărțile îmi ajung în plase personalizate, pe care le pot refolosi și în alte situații! Educația copiilor noștri include și aspecte ecologice!