Învățarea alfabetului prin joacă!

Primul lucru pe care-l faci când vrei să îți eliberezi sufletul de vinovăție este să te confesezi cuiva. Azi strig din tot sufletul: fii-miu e obsedat de litere și cifre din cauza mea! Oare există vinovăție pozitivă? Adică să fii mândru că ești vinovat de așa ceva? Pentru că eu sunt în al nouălea cer că Greuceanu are asemenea pasiuni!

Totul a început când era foarte mic și puneam pe YouTube melodii educative, ca să ascultăm împreună, să rupem liniștea apăsătoare ce se lăsa în casă uneori când eram doar noi, singuri. Am ascultat melodia alfabetului de pe ChuChu Tv de o visam și noaptea… apoi, când a mai crescut, pentru a face timpul să treacă mai repede în călătoriile noastre, am început să și vizionăm filmulețele asociate cântecelelor.

Prima dovadă că a învățat ceva din cele vizionate am primit-o în fața magazinului, după ce i-am cumpărat un borcănel plin cu litere de plastic. A scos o literă din borcan și a zis vesel «H!» (eidj) Am rămas interzisă și i-am cerut să repete: «H!» (eidj) Până acasă, pe mașină, a recunoscut fiecare literă din borcan și a pronunțat-o corect.

A urmat o perioadă mișto, în care mă entuziasmam la fiecare literă recunoscută și pronunțată corect, în care orice joc se învârtea în jurul alfabetului… decupam litere, cream litere din diverse materiale și obiecte la îndemână, citeam litere prin cărți… până când pasiunea s-a transformat în obsesie! Aveam câte 10 seturi de litere decupate, de culori diferite, litere mari și litere mici, litere din plastilină și litere din bețe de înghețată, litere cu ochi și litere cu mimică… ascultam în continuare zeci de melodii despre alfabet… iar melodia de mai sus era pe repetare și de 10 ori la rând…

Ba chiar i-am comandat jucării personalizate ca să diversificăm activitățile! Așa am ajuns la panoul cu litere de mai jos, unde Greuceanu trebuia să introducă în buzunărașele marcate cu litere obiectele din fetru a căror nume începea cu litera respectivă. Am mers, și de această dată, pe opțiunea bilingvă, cu două obiecte pentru fiecare literă (de exemplu, A – arici, apple, C – câine, cow etc.). Elena de la Handmade by Fufy a avut o răbdare de munte cu noi și cu schimbările noastre continue… dar a ieșit ceva senzațional!

Dar tot eram mândră. La puțin peste 2 ani, Greuceanu meu știa alfabetul. Un început excelent pentru a crește un cititor în serie! Așa că am început să citim… despre alfabet! Cartea care a devenit de căpătâi și obsesia absolută în materie de lectură este 10 căţei. 10 mâţe şi alte versuri de abecedar, de Tudor Arghezi.

Am citit-o, cred, de sute de ori. Toți musafirii au fost trecuți prin procesul lecturii poeziilor. De câteva ori. Au fost nopți în care a adormit cu cartea în brațe. Bineînțeles că, având-o la îndemână, a constatat ce faine sunt și celelalte poezii cuprinse în volum, și pasiunea s-a extins și la cifre! Ilustrațiile, reproducerea desenelor originale ale Mitzurei Arghezi, sunt atât de copilărești și colorate încât Greuceanu a ajuns să le adore! Nici nu îmi amintesc de câte (zeci de) ori am pupat desenul cu litera B, că «mama, pupă buba!»

Despre poezia lui Tudor Arghezi nu cred că poate spune nimeni că nu este fluidă, facilă pentru copii și mereu actuală. Mi se pare important ca cei mici să cunoască atât literatura clasică ce li se adresează, cât și cea contemporană, pentru că doar împreună duc la o cultură generală solidă.

Un mare atu al acestui volum este și forma sa: faptul că nu este foarte înalt, fiind realizat pe orizontală, îl face foarte ușor de manevrat de cei mici. Mai mult, fiind text puțin pe file, iar fiecare pagină este ilustrată în armonie cu versurile cuprinse, îi determină pe micii cititori abia aflați la început de drum cu dibuirea literelor să o răsfoiască cu mare drag.

Partea bună este că am observat că micuțul meu are înclinații spre limbi străine și am început să vorbim bilingv în casă, astfel că acum, cu puțin înainte de 3 ani, recunoaște obiectele din jur când îi spuse atât în română, cât și engleză. Partea proastă e că amestecă limbile în vorbire și ies perle de toată frumusețea. Cea mai haioasă asociere mi se pare «What faci?».

Am continuat să îi alimentez pasiunea pentru litere prin jocuri. Pe lângă faptul că ne jucăm în călătorii joculețe care să consolideze cunoștințele (după cum spuneam și în articolul A venit vacanța, cu trenul din Franța! Cum facem să treacă timpul mai repede când călătorim cu copiii?), pe lângă literele decupate, am găsit la Editura Usbourne un joc drăguț cu carduri cu alfabetul (în limba engleză). Am aflat că există și la Editura Gama cărți de joc educative cu alfabet, dar noi nu le-am încercat (încă!)

Ce urmează, nu știu. Cu siguranță mă va uimi și pe viitor cu hotărârea lui și voința de a face lucrurile mult mai repede decât preconizat. Nu l-am forțat și nu îi voi obliga niciodată să facă ceea ce nu vrea. Mă tem de suprasolicitare și suprastimulare și nu aș vrea, când va fi mare, să îmi reproșeze că nu a avut copilărie pentru că am fost o mamă prea exigentă. Dar atâta timp cât dorința de a învăța să citească vine de la el, nu pot decât să îl susțin. Până la urmă, acesta este unul din rolurile noastre principale ca părinți, să îi ajutăm să descopere cine sunt cu adevărat și ce vor să facă în viață, ca să fie fericiți și împliniți!

Cartea poate fi găsită >> aici

Cardurile pot fi găsite >> aici

 

Facebook Comments

Similar Posts