Joacă de toamnă – povești cu arici și arici din castane

A venit, a venit toamna… Acoperă-mi inima cu ceva… sau, dacă ești copil, hai să ne jucăm cu castane! Dintotdeauna am adorat toamna, revederea cu colegii după vacanța mare, frunze colorate căzând spre pământ, castane, ghinde, ploaie măruntă privită de la geam… toamna îmi amintește de bunici și copilărie. Și asta încerc să le induc și copiilor, bucuria toamnei! Așa că, normal, și la clubul de lectură am abordat povești care se petrec toamna!

Pentru început, am explorat cartea interactivă, cu jocuri de logică și atenție și poezii educative despre arici și alte animale din pădure Ariciul curios – în pădure, text și imagine de Camelia Ion (editura Asociației Educație prin Artă și Agrement). Sunt subiectivă legată de această carte, e adevărat, deoarece pe Camelia o consider o prietenă în adevăratul sens al cuvântului (deși ne știm doar virtual, am colaborat excelent de când ne-am cunoscut!), ador aricii și mi se pare minunat când cărțile îmbină utilul cu plăcutul, joaca cu lectura. Astfel, folosind doar această broșură minunată, am înveselit ora: mai întâi am citit poezia Ariciul e în formă, iar la final am obținut un arici unind linia punctată și adăugând detalii conturului obținut. Copiii au fost tare încântați (și eu, la fel, recunosc!) și de celelalte activități cuprinse în carte, pe care le-am trecut în revistă rapid: labirinturi, puzzle, rebus, desene de completat, idei de lucru manual. Fiecare joc este însoțit de o poezie care dă semnificația activității de îndeplinit. Ce apreciez în mod deosebit este faptul că toate cuvintele mai grele sunt explicate pe înțelesul copiilor, nu e luată explicația din DEX, astfel că cei mici își pot însuși ușor termenii noi.

Apoi, am trecut la povestea Aventurile ariciului în pădure, de Ulf Stark, editura Ikea, care prezintă aventurile unui pui de arici care se desprinde de mama lui și pleacă prin pădure să învețe singur să supraviețuiască.

Ariciul învață, cu ajutorul unor prieteni pe care și-i face în drumul său, multe lecții (ce ciuperci să mănânce și ce nu, că nu-i place apa și nu poate înota, că trebuie să se ferească de vulpi pentru a nu deveni cina lor și așa mai departe)  și își găsește o vizuină ca să hiberneze iarna. Nu insist asupra începutului poveștii, când mama își trimite puiul în lume fără să fie pregătit, deoarece nu a fost un aspect care să îi fi afectat pe copii, dar mie mi-a atras atenția și m-a întristat puțin, deoarece, din păcate, și în lumea noastră, a oamenilor, este un fenomen tot mai frecvent, dar asta este o altă poveste. Ilustrațiile sunt superbe, pline de detalii interesante de descoperit (felurite insecte ascunse printre plante, urme de lăbuțe), o adevărată încântare! Ca să consolidăm lectura, am efectuat, ați ghicit bine, arici! Arici din castane, bineînțeles! Ne-am distrat de minune, de nici gândurile nu ni le mai auzeam!

Sper ca cei mici să fi prins gustul jocului cu castane și să se inspire în joaca lor și în parc, alături de alți copii sau chiar alături de părinți! Haideți să ne jucăm cu castane! Și cu ghinde! Oare ce să mai modelăm?

P.S. Pe Rici Arici vi-l mai amintiți?