De-a ROSTOGOL-ul prin cărțile pentru copii ale Laviniei Braniște
ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mișcare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol.
Pe mine cuvântul ROSTOGOL însă mă duce într-o total altă direcție: la personajul principal al cărților Laviniei Branişte – Rostogol merge acasă și Rostogol păzește pepenii. Rostogol, un purceluș simpatic foc de care te atașezi instantaneu, trece printr-o serie de aventuri, mai mult sau mai puțin periculoase pentru integritatea lui corporală, creând astfel o poveste atrăgătoare, plină de răsturnări de situație și cu final fericit.
Ambele cărți sunt scrise într-un stil foarte accesibil, cursiv, cuvinte simple și ușoare, fără dificultăți de înțelegere, exact ce au nevoie micii viitori pasionați de lectură aflați la început de drum cu descifrarea tainelor cititului. Cărțile conține multe dialoguri, ceea ce apreciez de fiecare dată, deoarece copiii urăsc descrierile, întotdeauna sar peste pasajele descriptive, ei preferă discuțiile dintre personaje, care dau o anume oralitate poveștii, vor să audă o voce, pe care să și-o însușească. Doamne, cât mi-au plăcut mie cărțile astea două! Dincolo de acțiunea palpitantă, care îi cucerește pe cei mici, mesajul cărții nu este de ignorat de cei mari (de exemplu, emigrarea, îmbătrânirea, rezistența și încăpățânarea în fața noului a celor mai experimentați etc.) și am râs din tot sufletul la unele dialoguri, pe care am simțit nevoia să le împărtășesc cu cei din jur, fie că au vrut, fie că nu au vrut.
Narațiunea este susținută de o grafică specială, realizată de Andrei Măceşanu într-un stil cubist care m-a cucerit iremediabil și pe care nu l-am mai întâlnit în cărţile pentru copii. Toate aceste considerente fac din cărțile Laviniei Branişte o voce de remarcat și luat în considerare în literatura română contemporană pentru copii. Nu degeaba ea a câştigat secţiunea 0-7 ani a Trofeului Arthur, ediţia 2014, cu primul volum din serie.
După o carieră îndelungată, doamna Flavia, o barză inimoasă, așteaptă să iasă la pensie. Toată viața a zburat de colo, colo ducându-i pe bebeluși la mama lor. Încă un transport și gata: porcușorul Rostogol, ultimul din cei unsprezece frați transportați de ea, e însă și cel mai greu. În plus, are rău de înălțime. Trebuie să meargă pe jos și totul se complică: un vulpoi și trei corbi au pus ochii pe micul Rostogol.
(Bărzoiul Zdrell citește manualul de instrucțiuni despre cum se transportă puii, în timp ce vulpoiul Socott îi dă târcoale purcelușului Rostogol, care picoteşte tolănit la soare)
A venit vara la ferma unde locuiește Rostogol cu mama și cu cei zece frați ai lui. Odată cu vremea frumoasă au rodit și semințele plantate de el. În timp ce frații lui iau lecții de franceză de la bursucul Ulric, el își păzește cu strășnicie cei șapte pepeni, de dimineață până seara. E drept că îi cam place să fie singur pe câmp și nici măcar Turnesol, fratele lui care vede pericole peste tot, nu-l poate convinge să renunțe. Nimic nu pare să amenințe liniștea din colțul lor de lume. La un moment dat însă dispar misterios și pepenii, și Rostogol! Când află vestea, toți prietenii lui văd roz în fața ochilor de spaimă: oare cum poate fi salvat Rostogol într-o lume în care oamenii confundă atât de ușor un pepene cu un porcușor?
Pe mine cele două cărți m-au cucerit, mi-a plăcut foarte mult faptul că finalul este unul deschis, lasă loc copiilor de imaginat și inventat potențiale sfârșituri ale poveștilor. Neștiind clar ce se întâmplă (deși e cu happy end, nu există o rezoluție), copilul va pune întrebări și va vrea să știe mai mult, să imagineze mai mult, să meargă dincolo de firul poveștii.
Facebook Comments