Dacă cineva și-a făcut grijă vreodată că voi rămâne fără idei de promovare a literaturii și lecturii, poate sta perfect liniștit: trăiască idiotul cu ideea! Trăiască, trăiască, trăiască! Căci, cum stăteam eu într-o zi într-o mega ședință tehnică de escaladare a unei probleme (deh, programator, corporație, romglish etc.), m-a izbit inspirația: de ce nu m-aș folosi de concediu ca să îmi promovez scrierile, printr-o metodă mai… neconvențională?

În urmă cu mai mulți ani am citit despre campania internațională de promovare a lecturii: Oublie un livre quelque part (Uită o carte undeva!). Ideea din spate este simplă: se ia o carte, se scrie un mesaj celui ce o va găsi și se „uită‟ undeva (pe o bancă, la metrou, într-un parc sau în localul preferat), iar apoi se povestește celorlalți pe rețelele de socializare, provocându-i să facă la fel!

Așa că… de ce nu aș face și eu? Iată-mă într-o zi scotocind prin casă după toate cărțile mele traduse în limbi străine – am găsit doar engleză (ce traducător eficient sunt!) și franceză (cu mulțumiri special doamnei Corina Petrescu pentru traducere), dar sunt mai mult decât suficiente și excelente, mai ales că una dintre opririle din excursia noastră este în Franța – Marsilia cea frumoasă (în franceză Marseille, în occitană Marselha).

Uita o carte undeva: Patricia Lidia

Am căutat intens prin sertarele creierului meu un mesaj drăguț pentru cel sau cea ce va găsi cartea. După lupte seculare, care au durat 10 minute, am scos următorul text:

It is not a coincidence you found me: my author left me here to be found and read! If you like me, please look me up on Facebook, leave a post and a picture with you next to me and say anything you want: where you found me, why you picked me up, how you feel about me… If you hated me, put me back in another place, for others to rescue me again! I want to travel and reach as many readers as possible!

Apoi m-a fulgerat, tunat și trăznit: de ce să nu fac la fel și cu cărți în limba română?…

Nu este o coincidență m-ai găsit: autoarea mea m-a lăsat aici să fiu găsită și citită! Dacă mă placi, te rog caută-o pe autoarea mea pe Facebook, postează o poză cu noi doi (sau doar cu mine, dacă ești mai timid/ă) și transmite-i câteva cuvinte: unde m-ai găsit, de ce m-ai luat, ce simți pentru mine după ce m-ai citit… Dacă îți sunt indiferentă sau, mai rău, nu mă poți suporta, lasă-mă într-un alt loc, pentru a fi salvată din nou! Vreau să călătoresc cât mai mult și să ajung la cât mai mulți cititori!

Cum concediul mi-e mai aproape… și organizarea nu durează (deh, meteahnă veche, sunt chițibușară)… îmi voi începe micul proiect cât de curând… prin Italia (Civitavecchia, La Spezia, Savona, Palermo, Roma), Franța (Marsilia) și Spania (Barcelona, Palma De Mallorca)… prin Timișoara, Oradea, Târgu Jiu

Abia aștept să văd feedback-uri, reacții, poze! Și ce tare ar fi ca, după ani, să mă împiedic de vreuna dintre ele în călătoriile mele!

Facebook Comments

28 Replies to “M-am decis: voi pierde cărți pentru ca alții să le găsească și să le citească…”

  1. Am mai auzit si eu de campania asta cu ”uita o carte” iar ideea ta de acum cred ca e foarte interesanta. Chiar sunt curioasa cum va fi finalul, adica atunci cand vei trage concluziile. Iti doresc sa fie un succes initiativa ta. 🙂

  2. Nu am auzit de campania aceasta, dar mi se pare ceva interesant sa uiți o carte undeva si o alta persoana sa o găsească. Un adevărat îndemn la lectura.

  3. Ce idee faină! Chiar cred că există o astfel de campanie „centralizată” și în Ro., organizată de fetele de la Bookletta, poate vă puteți sprijini reciproc 🙂

    1. În 2014 am citit eu despre campania respectivă, fetele de la Bookletta știu că au pus-o în practică în România, de aceea am și menționat-o în articol, că mi se pare tare faină. Mi-ar plăcea să o reluăm anual, la nivel național!

  4. Ce idee extraordinară! <3 Îmi place foarte tare… Felicitări pentru toate realizările și la cât mai multe împliniri sufletești! <3 La noi exista ideea cu lăsat o carte într-un parc, nu e foarte practicată, dar eu zic că astfel de idei ajută foarte tare literatura… Oricum, trăim o eră a neconvenționalului, de ce șa nu o aplicăm și în sfera literară?!

    1. Ce mi-e mie teamă la lăsatul în parc e că vor fi afectate de interperii. Dar se poate improviza, extinde, adapta! 🙂 lasă o carte… în birtul de la colț :)))) uite, aia mi-ar plăcea să fac!

  5. Frumoasa initiativa! Am si eu un prieten care si-a “uitat” toate cartile din biblioteca prin parc. Ba mai mult, la un moment dat, incepuse sa le “uite” si pe cele ale copilului. Mult succes!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *