Omul din Brânză Stricată – exercițiu de creativitate

Omul din Brânză Stricată este o poveste tare haioasă, care de fiecare dată îi cucerește pe copii. Prima oară am auzit-o prin clasa a VI-a, la ora de engleză, și m-a distrat maxim. Mi-a plăcut atât de mult încât mi-am asumat-o și a devenit povestea favorită de culcare a surorii mele. Avea puțin peste 2 ani. Am tradus-o și am tot citit-o și recitit-o de am învățat-o amândouă pe de rost… Aveam deja și gluma noastră secretă: „Fugi, fugi, fugi, fugi cât poți de tare… nu mă poți prinde, sunt Omul din Brânză Stricată!” și chicoteam complice.

Când am inițiat proiectul de scriere creativă, printre primele exerciții pe care le făceam la clasele mici era să scriem povestea Omului din Brânză Stricată. Scriem, nu rescriem, deoarece întâi făceam exercițiul creativ și abia apoi citeam povestea originală, scrisă de Jon Scieszka și ilustrată de Lane Smith.

Pornind de la primele două paragrafe din poveste, în ordinea așezării în bănci, fiecare copil spune o frază care să completeze povestea. Frazele pot fi descriptive, narative sau dialog. În cazul în care vreunul din participanți dorește să introducă un dialog, poate adăuga atât fraza introductivă, cât și prima replică a dialogului. În cazul în care vreunul din participanți nu este de acord cu una din fraze, ridică mâna și aduce la cunoștință tuturor, argumentând, motivul pentru care contestă fraza.

A fost odată ca niciodată un bătrânel și o bătrânică, care trăiau împreună într-o căsuță la marginea unei păduri. Se simțeau foarte singuri, așa că bătrânica a decis să facă un om din brânză stricată. Pe post de gură i-a pus o bucată de bacon, iar în loc de ochi a pus două măsline. L-a asezonat bine și l-a băgat la cuptor, să se coacă. Când a deschis însă cuptorul să verifice dacă este copt, mirosul i-a dat pe spate.

– Pffff, ce e mirosul acesta îngrozitor? a spus dezgustată.

La finalul activității, citim povestea creată colectiv și apoi proza originală, subliniind diferențele dintre cele două.

Am repetat exercițiul de multe ori, însă două povești mi-au rămas pe suflet:

Activitate în Săptămâna Altfel, 2015, clasa a II a (prof. înv. primar Anișoara Cojocaru) Școala Gimnazială nr. 25 Timișoara

OmulDinBranzaStricata

A fost odată ca niciodată un bătrânel și o bătrânică, care trăiau împreună într-o căsuță la marginea unei păduri. Se simțeau foarte singuri, așa că bătrânica a decis să facă un om din brânză stricată. Pe post de gură i-a pus o bucată de bacon, iar în loc de ochi a pus două măsline. L-a asezonat bine și l-a băgat la cuptor, să se coacă. Când a deschis însă cuptorul să verifice dacă este copt, mirosul i-a dat pe spate.

– Pffff, ce e mirosul acesta îngrozitor? a spus dezgustată.

– E brânză stricată, a spus bătrânul.

Și Omul de Brânză Stricată a prins viață. Bătrânul a scos omul de brânză din cuptor.

– Cum te cheamă? a întrebat bătrânul.

– Mă numesc Mirositorul, și sări din tavă.

Bătrâna a fost foarte mirată când l-a văzut pe Mirositor.

– Ce este locul acesta ciudat? a întrebat omulețul.

În casă a început să miroasă foarte urât. Așa că bătrânica a deschis fereastra. Atunci acesta a sărit afară și a luat-o la fugă. Tot alergând, a întâlnit un câine. Acesta a început să îl urmărească, ca să îl mănânce. Deodată a simțit mirosul de brânză stricată și i s-a făcut rău. A renunțat să mai alerge după Mirositor și s-a întors în pădure, iar Omul din brânză s-a rătăcit pe drum. Și și-a construit într-o poiană o căsuță și a trăit fericit până la adânci bătrâneți.

Activitate la clubul de lectură, 2017, clasa a II-a (prof. înv. primar Elena Manolache) Școala Gimnazială nr. 25 Timișoara

A fost odată ca niciodată un bătrânel și o bătrânică, care trăiau împreună într-o căsuță la marginea unei păduri. Se simțeau foarte singuri, așa că bătrânica a decis să facă un om din brânză stricată. Pe post de gură i-a pus o bucată de bacon, iar în loc de ochi a pus două măsline. L-a asezonat bine și l-a băgat la cuptor, să se coacă. Când a deschis însă cuptorul să verifice dacă este copt, mirosul i-a dat pe spate.

– Pffff, ce e mirosul acesta îngrozitor? a spus dezgustată.

– Sunt eu, zise calupul de brânză, sărind afară.

– Ah, un calup vorbitor! urlă bătrânul înspăimântat, fuding la bătrână.

Atunci Omul de Brânză Stricată o zbughi afară din casă și alergă spre cel mai apropiat oraș. Acolo s-a ascuns într-un butoi. Seara, ieși din butoi și se plimbă prin oraș, lăsând un miros puternic în urma lui. Deodată, tot orașul puțea. Și oamenii fugeau dezgustați, închizându-se în case.

Omul de Brânză Stricată se simțea foarte trist deoarece nu avea cu cine sta și povesti. Și cum plângea el pe niște trepte, apăru un bătrân. Avea părul ciufulit și alb, barba gri și dinții galbeni. Moșul mirosea la fel de rău ca Omul de Brânză Stricată și se împrieteniră. Și moșul i-a oferit o casă, unde dădeau în fiecare zi o petrecere cu ceai de mentă, iar noaptea mâncau popcorn și se uitau la filme. Iar când ieșeau din casă, se dădeau cu parfum de mentă, să miroasă frumos. Și au rămas prieteni pentru totdeauna.

OmulDinBranzaStricata

Diferența față de povestea originală este clară, copiii sunt atât de puri! Și mereu caută un final fericit! Ador inocența copiilor și cât de cuminți sunt când facem aceste exerciții.

Facebook Comments

15 comments

  1. O, da, diferenta uriasa intre continuarea inchipuita de copii si original. Nu cunosc povestea, dar o prefer pe cea creata de copii, daca e sa aleg.
    Exercitiu in sine mi se pare minunat, o sa il notez si voi exersa cu fetita mea cand va creste mare, e foarte distractiv atat pentru copil cat si pentru parinte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *