Ghicitori pentru Lulu, de Roxana Cazaciuc

Îmi place să descopăr noi edituri care promovează literatura românească contemporană pentru copii, respectiv care publică autori neconsacrați, necunocuți publicului larg. Din anii mei de predat încă îmi răsună în minte clasicele liste de lecturi obligatorii: Vasile Alecsandri – Miezul iernei, Peneș-Curcanul; Tudor Arghezi –Iscoada, Pază bună; Ion Agârbiceanu – Ciocârlia; Ion Creangă – Pupăza din tei; Ioan Al. Brătescu-Voinești – Privighetoarea, Moartea lui Castor; Cezar Petrescu – Fram, ursul polar; Barbu Ștefănescu-Delavrancea – Bunicul, Bunica; …; Edmondo de Amicis – Camaradul meu, Coretti; Rudyard Kipling – Cartea junglei; Jack London – Colț Alb… și lista este mai lungă… și îmi dau seama că micii cititori nici nu s-ar mai apropia de aceste texte acum, nu se mai regăsesc în limbaj, nu îl înțeleg.

Urmăream zilele trecute un episod din serialul american „Manhunt: Unabomber” (acțiunea desfășurată în anii ’80 și scenariul scris acum) și am ridicat din sprânceană când am întâlnit în subtitrare cuvinte ca „ispravă”, „iscălit” și „chezășie”. La fel de mare mi-a fost mirarea și la un episod din serialul Vikingii, unde brusc au apărut cuvinte ca “soață” și “rigă” (cicatricile de la Riga Crypto și Lapona Enigel sunt încă vizibile!). Nu, nu am nimic cu arhaismele, îmi sunt tare dragi, dar ele își au timpul lor. Limba este un organism viu, care se naște, crește, se dezvoltă, îmbătrânește și moare odată cu poporul care a creat-o și căruia i-a servit drept mijloc de comunicare. Așa că e bine să vorbim copiilor de acum în limba pe care ei o cunosc și o înțeleg.

Așa că, după o asemenea introducere filosofico-frustrantă, vă prezint o carte 100% românească, contemporană și amuzantă pentru copii: Ghicitori pentru Lulu de Roxana Cazaciuc.

Scrise într-un limbaj ușor, facil, cu versuri melodioase și jucăușe, cartea cuprinde 17 poezii-ghicitori numai bune să antreneze creierul în plină dezvoltare a celor mici. Fie că vorbim despre elemente din natură (stropul de ploaie), obiecte (ulciorul) sau animale (vrabia, pisica, bucuruza), descrierea lor este atât de simplă și cursivă încât nu ai cum să nu reții ușor versurile!

Motanul Misu, din cartea Ghicitori pentru Lulu de Roxana Cazaciuc

Ce îmi place foarte mult e că ghicitorile nu sunt dintr-o singură strofă, concentrate, dar în același timp sugerând direct răspunsul, ci sunt mai dezvoltate, mai consistente, punând mintea la contribuție. Ba mai mult, fiecare ghicitoare este însoțită de o ilustrație foarte sugestivă, amuzantă, realizată cu mare atenție și migală de Oana Ispir.

Felicit Editura Sonia (parte a grupului editorial frACTalia) pentru curajul de a se avânta în lumea literaturii pentru copii! Manifestul lor mi se pare extraordinar și abia aștept să descopăr toate cărțile publicate de ei: Sintagma „literatură pentru copii” o folosim într-un sens larg, pentru a cuprinde, în cele din urmă, acele manifestări literare marginale, excluse din „marea literatură”, genurile de trecere dinspre forme legitimate ca autoritare și învestite cu putere spre formele „slabe” sau, așa-zis, „minore” ale literaturii. Tocmai, asupra existenței acestei zone a literaturii, în care credem că distincțiile create pe opoziții (major-minor, central-marginal) se anulează, existând ca entități complementare, vom încerca să atragem atenția prin publicațiile pe care le vom propune la editura noastră.

Sursă foto: Ghicitori pentru Lulu

Facebook Comments

Un comentariu la „Ghicitori pentru Lulu, de Roxana Cazaciuc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com