Cum a apărut pe pământ floarea de colț. Poveste

Astăzi tata Google avea ca doodle reprezentativ floarea de colț. Tare m-am bucurat, sunt o fană declarată a acestei flori rare. Dar totuși mi s-a părut interesant… de ce această alegere? Se pare că pe data de 5 martie se aniversează prima descoperire a cuvântului „edelweiss” scris pe o foaie. Întâmplarea a avut loc mai exact pe 5 martie 1784. Tradus (din limba germană, dar întâlnit și în limba engleză), cuvântul Edelweiss înseamnă „nobil alb”. Imaginea pentru Doodle a fost creată de artista germană Rita Fürstenau.

Și cum sunt un fan al florii reginei, cum i se mai spune florii de colț, i-am dedicat și o poveste. Mai exact, am imaginat modul magic și pur prin care floarea de colț a apărut pe pământ! Lectură plăcută!

Doodle Google Edelweiss (floare de colt)

La început, când Terra era acoperită doar de ape, toate florile stăteau înfipte în norii pe care locuiau marile Crăiese și doar ele se bucurau de frumusețea lor. Vânturi puternice unduiau suprafața apelor și făceau straturile să vibreze și să se înfioare. Iar plantele din apă își ridicau privirea spre cer, spre norii cei pufoși, și cu glasuri tânguitoare își doreau să fie și ele acolo, sus.

Într-o zi, mai tinerele Crăiese începură să se lamenteze:

– Ne plictisim toată ziua, Crăiasă Mamă, doar să urmărim vântul cum unduie apele și norii cum plutesc pe cer.

– Ne plictisim, Crăiasă Mamă, deja știm fiecare floare în parte și fiecare nor pe numele său. Zilele trec greu, iar nopțile și mai greu!

Crăiasa Mamă își dojeni fiicele, prea mofturoase după părerea ei:

– Liniște! Menirea noastră este să veghem lumea de aici, de sus. Facem asta de mii de ani și o vom mai face încă o mie de ani, cu grijă și dedicare!

– Dar Crăiasă Mamă, care lume? Nu e nimic pe pământ în afară de ape și vânturi puternice!

Și cum nu ajungeau la nici o înțelegere, nemulțumită, Crăiasa Mamă călcă apăsat pe un nor, făcând tot pământul să se cutremure. Pe loc, în acel punct se înălță un munte înalt și gol, doar pietre și pământ ud.

Fetele se înspăimântară și pe fața lor apărură într-o clipă lacrimi cristaline. Micile picături de rouă se prelinseră pe obrazul alb ca laptele al micilor Crăiese și căzură pe muntele abia înălțat, între pietre, unde se transformară în flori mici, străvezii, sub forma unor steluțe. Ochii fetelor străluceau de bucurie, iar luminile scâteietoare din ochii lor se răsfrânseră asupra florilor, făcându-le argintii. Câtă fericire se adunase în sufletul lor! Și pentru că toate apăruseră pe colțuri de piatră brută, le denumiră FLORI DE COLȚ, dar mereu când vorbeau despre ele și le admirau le spuneau FLORILE REGINEI, în cinstea Crăiesei Mamă.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *