Ploaia. Două poezii

Mie îmi place ploaia – însă ploaia de vară, aia caldă, pe care o simți cum îți mângâie pielea când cade. Copiilor le place ploaia, o știm prea bine, săritul din baltă în baltă este o activitate iubită și savurată la maxim. Noi sărim împreună în apa adunată în bălți după fiecare ploaie – cu condiția să fim în drum spre casă, să ne putem schimba hainele, și mai ales șosetele, în cel mai scurt timp.

COPIII ŞI PLOAIA

Pic, pic, pic, plouă mereu,
Timpul trece tot mai greu,
Toţi copiii stau în casă,
Mama la joacă nu-i lasă.

Stau în pat, cuminţi citesc,
Către cer cu jind privesc,
Ploaia nu mai conteneşte,
Statu-n casă-i plictiseşte.

Doar în apa din băltoacă
Puii raţei se tot joacă,
Poftă chiar şi lor le face
Să alerge prin băltoace.

Mama iese-un pic afară
Şi copiii parcă zboară.
Sar întruna prin baltoace.
Râd, că tare le mai place!

Mereu mi-am imaginat că ploaia sunt lacrimile Crăiesei cerului (deși de la copiii de la școală am auzit cum că atunci când plouă de fapt fac pipi norii), o zână preafrumoasă tristă. Însă ploaia de primăvară îmi place să o primesc din spatele geamului, de la căldură. Și așa liniștitor e să vezi cum întreaga natură reînvie, se animă, trăiește din plin.

Zana ploaie, poezie de Patricia Lidia

ZÂNA PLOAIE

Zâna Ploaie vine-ndată,
De natură-i aşteptată,
Cu caleaşca ei de nori,
Trasă de-un mănunchi de flori

Falduri face pe câmpie,
Cu-a ei rochie argintie.
Râurile-nvolburate
Trene îi sunt minunate.

Stropii mari pe câmp aruncă,
De la munte până-n luncă,
Păsările, speriate,
Stau în cuiburi aciuate.

Bobul mic ce stă-n pământ
Grâu înalt va creşte când
Apa ploii-l va hrăni
Şi fir verde va porni.

Pentru fiecare floare
Pregătit un strop ea are,
Iarba verde străluceşte
Şi gârla-i plină de peşte.

Ochii ei ii scânteiază,
Fulgere cerul brăzdează,
Apa curge înspumată,
Pământul o-absoarbe-ndată.

Tot mai rari stropii de ploaie,
În bălţi raţele fac baie,
Picături de apă fină
Curg la pomi la rădacină.

Dar când iese mândrul soare
Zâna Ploaie-ncet dispare,
În urmă lăsând mereu
Diafanul curcubeu.

Cu căsuţa în spinare
Melcii ies toţi pe cărare,
Se plimbă-ncet prin grădină,
Frunze verzi mănâncă-n tihnă.

Dacă doriți să salvați imaginile cu poeziile sau poeziile în sine, sunteți invitații mei! Îmi doresc să ajungă la cât mai mulți copilași drăgălași și voioși!

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *