Ursul şi ariciul. Poezie

A venit vremea frumoasă, e timpul să ieșim din carapace și să ne bucurăm de natură și de oamenii din jur. O întâmplare (haioasă) între copii de nici 5 ani din parc mi-a amintit de această poezioară scrisă demult: fetița îl ajutase pe băiețel, care căzuse de pe leagăn, să își curețe o julitură din palmă; pe lângă mulțumirile de rigoare, băiețelul a ciupit-o pe fetiță de mână (pe principiul „cine iubește, lovește”?!?); fetița a plecat tristă, certându-l pe băiețel că a lovit-o, deși ea cu drag l-a ajutat. Mi se pare că atât de bine se potrivește peste povestea versificată de mai jos…

poezie Ursul si ariciul de Patricia Lidia

Ţupa, ţupa, prin pădure,
după fragi şi după mure,
umblă ursul îmbufnat.
Pe arici s-a supărat.

Ce şi cum s-a întâmplat
vă voi spune imediat.

Dimineaţa, prin răzor,
strecurându-se uşor,
auzi un scheunat
din tufişu-alăturat.

„Au şi au, piciorul meu”,
ariciul plângea mereu,
„picioruşul mi-am rănit
din tufiş când am sărit.”

„Oare cum să te ajut?
Oare ce e de făcut?
Rău te doare, puişor?
Poate ştiu vreun lecuşor!”

„Pune mâna, ca să vezi,
piciorul să îmi pansezi.”
Când ursul s-a aplecat
să vadă ce s-a-ntâmplat,

ariciul iar s-a foit
şi îndată a înfipt
în ursul cel prea milos
un ac mare… dureros!

„Vai, vai, ce m-a durut”,
plânge ursul cel temut,
„Eu am vrut să te ajut,
însă tu ce mi-ai făcut?!

Altă dată îţi promit
că te las aşa, rănit,
şi nu mă interesează,
dacă toţi te-abandonează!

Eu cu tine am fost bun…
dar stai blând, nu mă răzbun.

Am plecat, sunt supărat!
Mă bucur că te-am salvat!”

Dacă doriți să salvați imaginea cu poezia, sunteți invitații mei! Îmi doresc să ajungă la cât mai mulți copilași drăgălași și voioși!

Sursa foto: Zastavki.com

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *