Live the American Dream! – varianta în delegație în California pentru două săptămâni

În fiecare seară, înainte de somn, gânduri și idei îmi invadează mintea: „trebuie să scrii despre…“, „trebuie să îți amintești să…“, „vai, ce tâmpenie ai spus atunci, te-a auzit toată lumea!“, „ce fain ar fi să…“. Idei de proiecte, activități pentru proiectele în desfășurare, cărți pe care le-am citit și despre care nu am scris, un loc mișto pe care l-am văzut, toate răcnesc din străfundurile subconștientului și vor să iasă afară. Ghinion însă, corpul refuză să mai miște și măcar un deget, ce să se mai ridice din pat să pună pe foaia (de Word) orice trăznaie adleriană. Așadar, deși toate subiectele astea ar merita un articol separat, iacătă-le așa cum sunt, într-un singur rezumat: ce am făcut interesant în prima jumătate a lunii mai!… CALIFORNIA!

Am traversat Pământul. Pe jumătate.

O delegație mi-a oferit ocazia de a vedea fața (aproximativ) diametral opusă a Terrei – pământul american. California mai exact. Santa Barbara și Los Angeles, mai precis. Și ce experiență! Un tărâm pe care îl văzusem doar în filme, o ocazie minunată de a mă îmbogăți spiritual și emoțional, căci orice călătorie are în sine și o componentă inițiatică. Mereu ceva se schimbă în noi, fie cât de puțin. Și am profitat din plin de timpul liber de după orele de lucru și de weekend, am vizitat până am simțit nevoia să dorm o după amiază întreagă, ca apoi să o iau de la capăt!

Nu am reușit să mă împac cu „mâncarea americană“. Nu că aș fi eu vreo sclifosită, dar burger & fries nu e mâncare pentru mine, oricât de bine gătite ar fi!

Hamburger

Însă m-am înfruptat cu poftă din mâncare asiatică și mexicană!

Taco

Nu m-am împăcat nici cu apa reciclată, mirosul mă ținea departe de pahar, așa că am apelat din plin la apă de izvor îmbuteliată. Dar m-am împăcat bine cu condusul pe autostradă!

Aștept ziua în care se va patenta transportul prin teleportare!

Cea mai obositoare parte a deplasării a fost zborul, până în SUA și înapoi. Nu că aș fi pilotat eu, dar am petrecut la dus 15 ore prin avioane și 14 ore prin aeroporturi, plus o oră la volan de la aeroport până la hotel, iar la întoarcere, aceeași oră în trafic, 13.5 ore în zbor și 6 ore pe aeroporturi. Dar nu am avut timp să mă plictisesc! Ați auzit voi de vreun #proudserialreader care să aibă timp să se plictisească? În toate aceste multe ori am reușit să vizionez 5 filme, citesc 4 cărți și să trec 12 niveluri la Candy Crush!

Ce filme am vizionat pe avion?

Ecranul ăla micuț mi-a ridicat semne de întrebare la început, dar chiar am rămas impresionată! Am avut de ales din 136 de filme și seriale. Eu mereu zic ca cel mai rău e când ai prea multe opțiuni, că mereu ai șanse de 1 la 100 să faci cea mai proastă alegere. Dar nu a fost cazul.

TheShapeOfWater

Am început cu un film pe care demult voiam să îl văd, mai ales prin controversele din jurul lui: The Shape of Water. Știți voi, filmul ăla reecranizare a unui film rusesc, pus acum în scenă de regizorul Guillermo del Toro, ce se petrece în timpul războiului rece din America, când în laboratorul guvernamental ascuns de securitate în care lucrează, singuratica Elisa descoperă un experiment secret care îi schimbă viața. Pe scurt, una dintre femeile de serviciu de la laboratorul secret de cercetare se îndrăgosteşte de un bizar experiment din laborator, un om-amfibie. Nu regret decizia, dar nici nu mă declar înnebunită după film. Deosebit de previzibil, cu multe neconcordanțe, dar până la urmă e un film fantastic, ce mai contează, te uiti și gata.

Ferdinand

Apoi, am schimbat registrul spre ceva de copii: Ferdinand! Oi fi defectă, dar filmul ăsta de animație mi-a plăcut la nebunie. Cred că sunt și eu un tăuraș „neconvențional“ înăuntru, de am înțeles atât de bine tot ce simțea micul (apoi uriașul) Ferdinand. Inspirat de îndrăgita carte Povestea lui Ferdinand de Munro Leaf și Robert Lawson, filmul este o comedie emoționantă și plină de aventură despre un taur uriaș cu o inimă mare! După ce a fost confundat cu o bestie, Ferdinand, un boem incurabil, a fost capturat și îndepărtat de propria casă. Hotărât să se întoarcă la familia sa, își face o echipă specială, cu care pornește într-o aventură extraordinară. Stabilit în Spania, Ferdinand ne arată că nu este bine să judeci un taur după înfățișarea sa.

Coco

Și ca să continui în același stil, am vizionat apoi Coco! Ce film de animație minunat! Mi-a plăcut foarte mult mai ales pentru că pune accentul și pe tradiție, nu numai pe aventură, iar în acest vremuri pestrițe, când globalizarea uniformizează totul, tradițiile și obiceiurile ne ajută să ne păstrăm identitatea și unicitatea. Deși în familia sa muzica e interzisă de generații, tânărul Miguel visează să devină un adevărat cântăreț, la fel ca idolul său Ernesto de la Cruz. Încercând cu disperare să-și dovedească talentul, Miguel se trezește prins în uluitorul și coloratul Ținut al Morților – acțiunea are loc de ziua morților, Día de Muertos. Felul în care sunt prezentate tradițiile acestei sărbători e încântător, nimic de speriat, dar mult vorbit despre cât de important este să îți cunoști și cinstești înaintașii. Acolo, îl întâlnește pe fermecătorul pezevenchi Hector și împreună pornesc într-o călătorie extraordinară pentru a dezlega misterul ascuns de generații în familia lui Miguel. Oi fi defectă, dar o lacrimă tot am vărsat!

TheGreatestShowman

Întoarcerea am marcat-o prin musicalul The Greatest Showman! Și ce musical! Hugh Jackman este un actor minunat, un om complet și complex, care pe mine m-a impresionat în acest rol. Filmul are un puternic mesaj motivațional (dincolo de muzică și dans, filmul ne convinge că, pentru a reuși, trebuie doar să ai curajul de a-ți urma visul), cântece memorabile și momente de dans contemporan senzaționale, deși acțiunea e plasată la mijlocul secolului XIX. poveste + muzică + dans = ♥ Mai mult, musicalul vorbește despre acceptare și integrarea celor defavorizați, dar și despre a te iubi tu însuți așa cum ești, cu bune, cu rele, cu defecte și calități, despre prietenie și loialitate. Filmul celebrează naşterea show-business-ului şi ni-l prezintă pe vizionarul care, apărut de nicăieri, a reuşit să creeze un spectacol devenit celebru în întreaga lume: P.T. Barnum, supranumit Omul spectacol, fondator al circului ambulant Ringling Bros. and Barnum & Bailey Circus.

Murder on the Orient Express

Singura dezamăgire (dar nici aia tragică) a fost Murder on the Orient Express, cea mai recentă reecranizare a romanului Agathei Christie, care prezintă povestea celor treisprezece străini aflați într-un tren, unde toată lumea e suspectată, atunci când Hercules Poirot intră în cursa contra cronometru pentru a rezolva puzzle-ul, înainte ca ucigașul să lovească din nou. De ce dezamăgire? Pentru că încă nu există un actor care să joace rolul celebrului detectiv belgian cu același patos și aceeași dăruire nemărginită ca David Suchet! Pentru mine, el este Hercules Poirot!

Ce am citit?

A fost tare grea decizia alegerii cărților care să mă însoțească în acest voiaj. Să fie o carte mare, mare, pe care să o dau gata? Dar dacă nu mă prinde și o car degeaba? Să fie mai multe cărți mai mici, să am de unde alege? dar oare nu trage prea greu în bagaj? Și dacă sunt mai multe, în ce proporție cărți de copii vs cărți de oameni mari? Atâtea întrebări grele! Dar, în final, am răzbit!

Carti

Bagajul a conținut 5 cărți, în raport prăpăstios: 4 cărți pentru copii și una pentru copii mai mari!

Copilul de Fiona Barton

Copilul de Fiona Barton era o lectură începută și neterminată din călătoria pentru viza de State. O carte pe care cu greu o lași din mână, mai ales pentru un dependent de cărți și filme thriller și criminaliste. Angela Irving, editorul Emma Simmonds și jurnalista Kate Waters: trei femei (aparent) fără nici o legătură între ele. Scheletul unui bebeluș este descoperit în șantierul unei case în demolare: pare îngropat de mult timp, zeci de ani probabil. Și fiecare dintre cele trei află despre macabra descoperire dintr-un articol în zia. și fiecare se raportează în felul ei la veste – Kate vrea să investigheze și să scoată un articol care să o ajute să își păstreze locul de muncă, Emma intră în stare de anxietate și depresie de teama secretelor sale care nu au văzut niciodată lumina zilei, iar Angela își face speranțe că oasele aparțin fiicei sale, Alice, dispărută din maternitate în urmă cu 28 de ani, la doar câteva zile după naștere. Iar de aici încolo destinele lor se întretaie. Atât de mult mi-a plăcut cartea că imediat i-am făcut și o recenzie pe Serial Readers. Acolo aveți toate detaliile picante (sau nu, că nu sunt spoiler!).

Ariciul confuz de Dick King-Smith

Ariciul confuz de Dick King-Smith mi-a amintit de bancul-întrebare «de ce a traversat găina strada?» și multiplele răspunsuri potențiale… e o carte foarte simpatică și educativă în același timp, care spune povestea ariciului Victor Maximilian St. George (pe scurt Max) care descoperă (prin experimentare entuziastă pe propria piele) tainele traversării în siguranță a unei străzi foarte aglomerate. Și face asta pentru a-și ajuta familia să exploreze parcul de vis-à-vis de casa lor, unde puteau găsi alte delicatese culinare decât în jurul casei, dar unde nu pot ajunge din cauza șoselei foarte aglomerate, care face multe victime aricești. Ce lecții pot învăța copiii din carte am scris, of course, tot pe Serial Readers!

Confesiunile unui prieten imaginar de Michelle Cuevas

Confesiunile unui prieten imaginar de Michelle Cuevas nu e doar o carte pentru copii. Am lăcrimat de-a binelea la finalul ei, așa cum îi stă bine oricărei mame care a avut în copilăria ei un prieten imaginar. Nu pot exprima dragostea pe care o am pentru această carte frumoasă, foarte amuzantă și fermecătoare. O carte pentru copii? Da. Dar e și o lectură minunată la orice vârstă. Aș recomanda-o cu adevărat oricui caută o poveste cu adevărat semnificativă, care te pune pe gânduri. E o carte minunată. Serios. Faceți rost de ea, citiți-o și vă veți convinge singuri. Sau lăsați-mă pe mine să vă conving, citind articolul scris despre ea pe Serial Readers.

Flora Iute-ca-Sageata. Cumplitele vrăjitoare ale vremii de Eleni Livanios

Flora Iute-ca-Sageata. Cumplitele vrăjitoare ale vremii de Eleni Livanios mi-a adus un zâmbet pe buze. Și mă bucur mult că există și astfel de cărți, care reabilitează numele vrăjitoarelor și care le arată fetițelor că nu toate trebuie să fie prințese, că și vrăjitoarele pot fi bune și frumoase. Flora este cea mai rapidă zburătoare pe mătură din Valea Trandafirilor Vrăjiţi! Într-o zi, vremea din Orăşelul Trandafirilor Vrăjiţi a luat-o razna! Poleiul, furtunile şi inundaţiile dau peste cap viaţa Florei şi a prietenilor ei. Cel mai rău este pentru zânişoare — mici făpturi delicate, ale căror căsuţe atârnate de ramuri în Pădurea de mesteceni au fost spulberate de vânt. Flora e sigură că aici este mâna arţăgoaselor vrăjitoare ale vremii. Dar cum ar putea să fie potolite acestea? În curând un articol și despre această carte, unde altundeva, clar, în afară de Serial Readers? 🙂 dar cert e că a fost minunat să o citesc acompaniată de muzică clasică în căști!

Gryphony. Sub vraja grifonului de Michael Peinkofer

În bagaj s-a mai strecurat și Gryphony. Sub vraja grifonului de Michael Peinkofer‎, dar din păcate nu am reușit să o duc la bun sfârșit încă. Urmează, căci e un roman captivant în care se împletesc întâmplări de demult şi din prezent. Melody ajunge la un cerc de pietre din cele mai vechi timpuri, unde găseşte o piatră ciudată –un ou de grifon – din care eclozează Agravain, un animal miracol care nu numai că se dezvoltă rapid, dar poate şi vorbi cu Melody în gând. Din păcate, figuri sinistre din trecut s-au agăţat de ghearele lui Agravain și vor fi în curând un pericol pentru amândoi!

Ce am vizitat?

În primele zile am vizitat, bine înțeles, împrejurimile hotelului și minunatele plaje californiene. Din păcate, se pare că rimele haioase „May Grey“ și „June Gloom“ își au originea în viața reală de zi cu zi, și se referă la ceața groasă ce acoperă sudul Californiei dimineața, ceață dată de norii groși marini care de întind din ocean de-a lungul coastei. E adevărat că de cele mai multe ori ceața dispărea până la prânz, dar tot era „mood killer“ uneori!

California

California

California

California

Nu-mi propun o lecție de geografie și istorie și nici să mă dau mare cu câte știu, las aici poze ca amintire peste ani pentru prima mea aventură americană.

Solvang

Cât de mare să fie norocul ca să dai peste o librărie-anticariat-muzeu dedicat lui Hans Christian Andersen în primul oraș vizitat în California? Solvang e un oraș înființat în 1911 de 3 danezi, așa că legătura e clară, iar bucuria mea… enormă. Aș fi stat cu orele să răsfoiesc cărțile. Mai ales pe cele pentru copii. M-am plimbat pe străduțele cu aer scandinav, am făcut cumpărături în piața volantă (Farmer´s Market).

Solvang, California

Solvang, California

Solvang, California

Solvang, California

Solvang, California

Apoi am traversat munții, să admir culmile ce se regenerează după păcătoasele incendii de vegetație de la finalul anului 2017 în San Marco Pass.

San Marco Pass

Santa Barbara

În mintea mea Santa Barbara are legătură directă cu serialul Santa Barbara (ce a fost difuzat în SUA între anii 1984–1993, dar mult după Revoluție la noi), film pe care l-am urmărit în copilărie alături de bunicii paterni. Așa că vizitele în frumosul oraș de coastă au fost un fel de Madlenă a mea, reamintindu-mi de vremuri demult apuse. Străzi largi, șerpuitoare, străjuite de palmieri înalți duc către plaje cu nisip fin și ape tulburi și tare reci.

Santa Barbara Pier

Santa Barbara Pier

Am nimerit în Santa Barbara chiar de 5 mai, când mexicanii au o sărbătoare importantă – Cinco de Mayo, o sărbătoare care comemorează victoria nesperată a armatei mexicane împotriva invaziei franceze în bătălia de la Puebla din 5 mai 1862, sub conducerea generalului Ignacio Zaragoza Seguín. În ciuda scenelor din zonele centrale și a afișelor care anunțau sărbătoarea, aceasta nu a mai avut loc – „cancelled, maybe next week!“ ne-a spus un localnic, la fel de confuz ca noi.

Santa Barbara DownTown

Santa Barbara DownTown

Cum orice excursie trebuie să includă și un monument religios, am vizitat The Historic Old Mission.

HistoricOldMission_SantaBarbara

HistoricOldMission_SantaBarbara

Los Angeles

Ehe, ce metropolă, ce aglomerație, ce nebunie faină! O autostradă cu 6 benzi pe sens servește drept centură orașului, cu intrare directă în oraș prin toate zonele necesare, perfect semnalizat și ordonat. O standardizare atât de necesară pentru turnul babel modern care se ridică în fața ochilor noștri!

Primul popas în LA a fost Warner Brothers Studios. Hectarele întregi de platouri de filmare, recuzită, reconstituiri de clădiri emblematice te fac să vezi filmele cu alți ochi! Să mai spun că după această vizită încercam să identific în musicalul The Greatest Showman unde au fost filmate diversele scene? Iar muzeul m-a purtat înapoi, măcar cu gândul, prin toate filmele celebre pe care le-am văzut de-a lungul timpului: Justice League, Wonder Woman, Gravity, The Big Bang Theory, Friends, Dallas… și nu puteam să nu beau o cafea în celebra cafenea din sitcom-ul Friends, Central Perk. Nu, nu erau filmări în desfășurare, deci nu am văzut nici un actor celebru, din păcate!

Warner Bros Studio Tour, Hollywood, Los Angeles

Warner Bros Studio Tour, Hollywood, Los Angeles

Warner Bros Studio Tour, Hollywood, Los Angeles

Warner Bros Studio Tour, Hollywood, Los Angeles

Warner Bros Studio Tour, Hollywood, Los Angeles

Warner Bros Studio Tour, Hollywood, Los Angeles

Walk of fame a fost cea de-a doua oprire. O mare de oameni, mergând care încotro, stând pe loc să admire stelele celebrităților sau pur și simplu încercând să admire peisajul urban, toți se înghesuiau, printre comercianți, pe un singur trotuar.

Walk of Fame, Hollywood, Los Angeles

Walk of Fame, Hollywood, Los Angeles

Nu am putut să ratez celebrul Dolby Theatre, teatrul unde se decernează anual Premiile Academiei de Film (Oscarurile) și TCL Chinese Theatre, în fața căruia, pe pavele de ciment, stau amprentele (palmare sau a tălpilor) și autografele diverselor personalități care i-au trecut pragul.

Walk of Fame, Hollywood, Los Angeles

O inerentă eroare a GPS-ului m-a dus cu mașina în mijlocul Parcului Griffith, o oază de verdeață de peste 4,210 acri în mijlocul unui tumultum urban. Cum să nu ierți aplicației GPS o greșeală care aduce atâta bucurie sufletului? Printre altele, Griffith Park găzduiește și un observator astronomic – Griffith Observatory. M-au fascinat expozițiile sale științifice, planetariul, dar și panorama pe care o oferă asupra întregii regiuni, mergând din centrul orașului Los Angeles până la golful Santa Monica și Oceanul Pacific.

Griffith Observatory

Griffith Observatory

Griffith Observatory

Și nu aveam cum să ratez o poză cu celebrul semn Hollywood!

Semnul Hollywood

La întoarcerea în Santa Barbara am ales ruta panoramică, evitând autostrăzile, astfel că m-am bucurat din plin de frumusețea plajelor californiene – Santa Monica, Malibu…

Malibu, California

Malibu, California

Cu ce impresii mă întorc din California?

Că suntem prea stresați, prea încrâncenați în munca noastră. Că am uitat să trăim clipa. Tragem tare, muncim să fim cei mai buni. Relaxarea lor pare uneori inconștiență. Dar asta îmi propun de acum, să fiu mai relaxată, mai calmă, mai zen. Să iau lucrurile așa cum sunt și să renunț la perfecționismul dus la paroxism. Sunt om, o viață am, clipa e la fel de lungă pentru toți.

Mi-am dat seama că totuși sunt atât de încorsetați de acel „political corectness“ încât uită să fie ei înșiși, își controlează fiecare cuvânt pe care îl spun, e nenaturală vorbirea lor. În încercarea de a nu discrimina, cuvintele alese de cele mai multe ori duc la o neutralizare a ființei, la o uniformizare de gen și națională. Deși discriminarea e uneori prea evidentă. Acum înțeleg de ce stand-up-comedy a prins atât de bine la ei. E o refulare din normele și standardele societății, acolo ai voie să faci mișto de oricine și orice că nu se consideră jignire.

Facebook Comments

5 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *