Din ciclul „Cu și despre vecini”: La telefon

Sunt de modă veche, îmi plac telefoanele fixe, fără afișaj, cu rotiță. Îmi place sunetul pe care îl face rotița când trece peste câte o cifră. 1 – pic, 2 – pic pic, 5 – vum vum… rezonează cu sufletul meu acel sunet gol, cu ecou. și ce îmi place e că niciodată nu știu cine mă sună. Mereu am câte o surpriză când ridic receptorul. Nu pot să închid inopinant când nu îmi mai priește discuția – nu trec prin tunel și rămân fără semnal brusc.

Azi sună telefonul. Sună insistent. Trebuie să răspund. Voce de femeie.

– Măi, mult ți-a luat să răspunzi. Ce Dumnezeu, erai pe wc-u?

– Ăăăăăă, nu… eram…

– Lasă, nu mai contează. Am o bârfă taaaaaaaaare, fată! Vrei să o auzi?

– Ăăăăăă, eu…

– Normal că vrei să o auzi, ce Dumnezeu, fată, doar de aia suntem prietene!

– Ăăăăăă, eu…

– Măi, fată, m-a sunat azi Camila. O mai știi pe Camila, nu?

– …

– Normal că o știi, doar tu ne-ai făcut cunoștință, ce proastă sunt! și să vezi, fată, că m-a luat la întrebări, fată! Îți dai seama, ea m-a luat la întrebări!

Dumnezeu știe cine e persoana de la capătul firului. Și poate nici el… dar fata nu mă lasă să mă desfășor, nu știu cine e Camila, nu știu cine e ea… dar mor să aflu o bârfă nouă!

– Și… și tu ce i-ai zis? o întreb curioasă.

– Păi cum mă întreabă ea pe mine cine e T.?

– Și… și ea ce a zis?

– A zis că o interesează, fată, că T. Poate fi de fapt V., că pe V. Îl cheamă Valentin Tudor.

– Și tu ce i-ai zis?

– Că T. e S. T., că îl cheamă Sergiu, și T. nu e de la Tudor.

– Și ea ce a zis?

– Că nu sunt nume multe de băieți cu T. și că sigur e Tudor!

– Și tu ce i-ai zis?

– Păi… cum ce i-am zis? că este Tudor, Traian, Teodor, Tiberiu, Toma…

– Și ea ce a zis?

– M-a întrebat dacă e Tudor.

– Și tu ce i-ai zis?

– Că nu e Tudor.

– Și ea ce a zis?

– Ce crezi că a zis? Că o mint. Eu, fată, sunt eu o mincinoasă? Că tu mă știi!

– Și tu ce i-ai zis?

– Că normal că pe T. nu îl cheamă Tudor.

– Și ea ce a zis?

– Că V.T. e de fapt S.T. și că ne minte, fată, și că eu nu îl cunosc, fată!

– Și tu ce i-ai zis?

– Cum ce i-am zis? Că e nebună, fată! S.T. nu e V.T., fată, doar îl cunosc. Poate V.T. nu e V.T., ci e T.V., dar S.T. sigur e S.T., i-am văzut eu buletinul!

– Și ea ce a zis?

– Că tu i-ai spus că S.T. și V.T. sunt una și aceeași persoană. Așa e fată?

– Și tu ce i-ai zis?

– Că tu îi știi și pe V.T., și pe S.T. și V.T. nu seamănă deloc cu S.T., poate seamănă puțin cu A.T. la…, știi tu (râde înfundat), dar S.T. nu e nici V.T. și nici A.T.

– Și ea ce a zis?

– Că sigur tu nu vrei să recunoști că ea are o relație cu V.T., care de fapt e S.T. OMG! Îți imaginezi dacă V.T. ar fi A.T.? înseamnă că adună ea toate ciurucurile lăsate de mine în urmă!

– Și tu ce i-ai zis?

– Că mă văd azi cu S.T. și o invit și pe ea să vină cu V.T.

– Și ea ce a zis?

– Și ne-am văzut, fată!

– Și tu ce i-ai zis?

– Taci, tu, stai să termin! Și V.T. nu era A.T., dar nici S.T., dar era fain, și i-am scris pe un șervețel numărul meu, fată. Și m-a sunat.

– Și ea ce a zis?

– Cine, fată?

– Și tu ce i-ai zis?

– Auzi, fată, tu faci mișto de mine? Chiar de mine?

– Și ea ce a zis? Și tu ce i-ai zis? Și ea ce a zis? Și tu ce i-ai zis? Și ea ce a zis? Și tu ce i-ai zis?

– Fatăăăăăă…

– Și ea ce a zis? Și tu ce i-ai zis? Și ea ce a zis? Și tu ce i-ai zis? Și ea ce a zis? Și tu ce i-ai zis? (încep să repet pe ton tot mai ascuțit și mai rapid) Și ea ce a zis? Și tu ce i-ai zis? Și ea ce a zis? Și tu ce i-ai zis? Și ea ce a zis? Și tu ce i-ai zis? și… tu cine ești?

– Fată, dar tu ai chef de glume?

– Și ea ce a zis?

Bip… bip… bip… telefonul sună ocupat. Îmi plac telefoanele fixe. V-am povestit despre atunci când m-am prefăcut la telefon că sunt Monica Lewinsky?

Facebook Comments

Mamă, soție, femeie, inginer și organizator de evenimente culturale în viața reală, autor de texte pentru copii și content editor pentru Serial Readers în viața virtuală...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *