Povestea kendamei pierdute – o carte despre importanța prieteniei, implicării și incluziunii sociale

A fost prea frumos afară ca să stăm în clasă… așa că la clasa a IV-a ora de lectură s-a desfășurat în curtea școlii. Departe de vacarmul orașului, în liniștea satului, am înlocuit scaunele cu băncuțe din paleți și pereții cu frunze ruginii din curtea Școlii Gimnaziale din comuna Bucovăț… și ne-am purtat gândul prin Ferentari, alături de povestea kendamei pierdute a Adinei Rosetti, și personajele creionate de ea, Diana, Ionuț, Andrei, Eliza, Raluca, Ramona, Netty, Marina, vrăjitorul Leo și Zâna Cea Bună, Maria.

Povestea kendamei pierdute de Adina Rosetti și cu ilustrații de Irina Dobrescu (Editura Arthur, 2018) este un roman scurt a cărui acțiune se desfășoară în Ferentari, acel cartier rău famat al Bucureștiului, un loc pe care, cel puțin în mintea noastră, îl caracterizăm prin sărăcie, infractori, mizerie și droguri, și de care ne ținem departe cât de mult putem, cu locuitori mai ales de etnie romă. Și totuși, cartea nu pune accentul pe elementele negative ale societății, ci ne arată cum pot fi ele depășite prin prietenie, puterea implicării și înlăturarea preconcepțiilor și discriminării. Copiii, indiferent de etnie, sunt la fel, au aceleași pasiuni și năzuințe: Diana este de etnie romă şi urmează cursuri de dans rom, merge la școală și e hotărâtă să se mărite cu cine doreşte ea şi doar din dragoste, iar Ionuţ este pasionat de kendama şi visează să aibă un canal de YouTube cu milioane de vizualizări.

Deși îmi propusesem să citesc doar două capitole din poveste, lăsându-i pe ei să descopere deznodământul, nu m-au lăsat până nu am citit întreaga carte în ora de lectură. Probabil și vremea ne-a îmbiat… mai ales că, într-un moment al poveștii în care vorbeam de capacitatea de camuflare a vrăjitorului, un stol de ciori s-a rotat deasupra noastră, făcându-ne să intrăm întru totul în poveste. Copiii au fost extrem de încântați de poveste, mai ales că, printre ei, se regăsesc mulți de etnie romă, așa că povestea asta a fost (și) despre ei și puterea de a-și depăși condiția. Surprinzător pentru mine a fost însă faptul că ascultătorii mei au etichetat duhurile de pe Aleea Duhurilor ca fiind consumatorii de droguri, care și-au vândut sufletul pentru o viață lipsită de griji și dorințe, ceea ce mi-a dovedit, încă o dată, maturitatea gândirii lor.

Povestea kendamei pierdute de Adina Rosetti și cu ilustrații de Irina Dobrescu (Editura Arthur, 2018)

Marele merit al Adinei Rosetti este că aduce în poveste lumea imediat apropiată copiilor, jocurile lor preferate, kendama, hoverboard și spinner, cântăreții favoriți, CRBL și Smiley, melodii cunoscute lor, Despacito… îi seduce la lectură prin lucrurile pe care ei le știu, dar pe care nu le-au mai găsit până acum în cărți, iar acesta este un lucru minunat! iar aceste elemente moderne se îmbină armonios cu elementele magice din basme, pieptănul de os, părul lung, papucul miresei, duhuri.

Aplauzele copiilor la finalul lecturii mi-au dat încrederea că au înțeles tot ceea ce am discutat: implicarea şi incluziunea socială, alfabetizarea și educația continuă, proiectele de igienizare, schimbarea mentalităților și a preconcepțiilor sunt cele care vor transforma comunitatea și o vor face să prospere. Este de datoria noastră să îi ajutăm să își depășească condiția, să își schimbe viața de zi cu zi și să îi ajutăm să se (re)integreze în societate, cu aceleași drepturi ca noi toți.

Povestea kendamei pierdute a fost scris şi publicat ca parte din proiectul Noii Povestitori, un proiect Al Asociației Cu Alte Cuvinte destinat autorilor de literatură pentru copii, care îşi doresc să includă în operele lor şi copii de etnie romă.

Offtopic

ZF.roSituaţia copiilor romi din România este deosebit de dură: a fi rom creşte şansele sărăciei mai mult decât orice alt factor. Integrarea romilor în educaţie este o provocare şi este strâns asociată cu incluziunea socială şi ocuparea forţei de muncă”, precizează Banca Mondială. Rezultatele raportului arată că participarea romilor la educaţia timpurie şi îngrijirea copiilor a scăzut de la 45% în 2011 la 38% în 2016 şi, în acelaşi timp, proporţia persoanelor care abandonează şcoala timpuriu printre romi rămâne ridicată la 77% (2016) şi 64% procentul de romi cu vârste între 16 şi 24 de ani nu sunt angajaţi sau educaţi.

Nu cred că mai e nevoie să vă explic de ce îmi dedic mare parte a timpului liber voluntariatului social și cultural… pas cu pas și mână de la mână ajutăm societatea și comunitatea să evolueze!

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *