Ce luni pline am avut… noiembrie și decembrie 2018 în rezumat!

Ultimele două luni ale lui 2018, noiembrie și decembrie, au adus multă agitație și energie în lumea mea. Au fost așa cum ar fi trebuit să fie, ca o încununare a unui an plin.

DisruptHR

Pe 13 noiembrie, DisruptHR a ajuns la Timișoara cu povești inspiraționale de câte 5 minute de la 15 speakeri ce au dat peste cap superstițiile despre tot ceea ce credeam că știm despre oamenii din business-uri și provocările lor. Pentru mine a fost un moment special, îmi lipseau astfel de ieșiri, pe care le-am ignorat cu desăvârșire în ultimii 4 ani, de când îmi aleg cu mare atenție ieșirile la evenimente.

DisruptHR
Lansarea cărții ilustrate pentru copii Albinuța Uța-Uța

Finalul lunii noiembrie a adus în viața mea o nouă carte pentru copii – Albinuța Uța-Uța, o poveste despre prietenie și ajutor dezinteresat. Nu că e a mea, dar să știți că Albinuța Uța-Uța e o carte tare faină! Puteți citi un fragment în avanpremieră pe Serial Readers, of course! Iar lansarea a fost… emoționantă, după cum am povestit și AICI!

Lansarea cărții Albinuța Uța-Uța

Iar acum Albinuța a ieșit din stupină și zboară din școală în școală și din clasă în clasă, bucuroasă să cunoască mici cititori, dornici să o întâlnească!

AlbinutaUtaUta_Generala25
AlbinutaUtaUta_Faget
Arieșeni și Alba Iulia

Weekendul Centenarului ne-a prins în Munții Apuseni și, bineînțeles, în Cetatea Alba Iulia. 3 zile de aer curat, săniuș și voie bună. Peisajele adolescenței mele, când în vacanțe mergeam cu părinții la fini și mănăstiri în acea zonă idilică. Parcă nimic nu s-a schimbat, doar eu, care văd acum cu alți ochi libertatea înconjurătoare, dincolo de blocurile și betoanele urbane.

1Decembrie2018_FamiliaPopescu
Târgul de Crăciun de la Praga

Târgurile de Crăciun ne introduc într-un cadru de basm și pentru că Greuceanu e la vârsta potrivită magiei, am ales să vizităm în al doilea weekend a lui decembrie Târgul de Crăciun de la Praga. Când vine vorba de târguri de Crăciun, Praga are un cuvânt greu de zis pentru că orașul e plin ochi de piețe și de spirit de sărbători. Dar cireașa de pe tort se află, indubitabil, în Centrul Vechi. Aici, rânduri-rânduri de colibe simpatice de lemn stau răsfirate în jurul bradului uriaș de Crăciun, milioane de luminițe împodobesc piețele și străzile, iar negustorii își îmbie clienții cu produse tradiționale. Și cu această ocazie nu am putut rata și spectaculosul magazine de jucării Hamleys, desprins parcă din filme.

Delegație

Și cum oamenii mai trebuie să și lucreze, direct din city-break am plecat în delegație în Germania. V-am spus că nu am timp să mă plictisesc, nu?

Clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara

Dacă din motive obiective și subiective în același timp, lansarea lunii noiembrie nu a avut loc, în luna decembrie am avut doi invitați speciali: Livia și Vlad Ciupav, cei doi autori mamă și fiu care au scris sub pseudonimul Aivi Dal romanul Mai mult ca perfectul, și-au lansat cartea și în Penitenciarul Timișoara. Pentru cei doi, întâlnirea a fost una foarte specială: se aflau pentru prima oară într-un penitenciar și erau pentru prima oară împreună la lansarea propriei cărți. Și cu toate că mediul nu pare a fi unul propice educației, lecturii, cei doi autori au fost impresionați de receptivitatea persoanelor private de libertate care au participat la întâlnire.

MaiMultCaPerfectul_PenitenciarulTimisoara

Dacă la început aveam emoții, ele s-au risipit destul de repede. Am citit, am glumit, am râs și, până la sfârșit, cei pe care îi consideram la intrare doar niște deținuți au devenit oameni. Ne-a impresionat numărul mare de participanți, cred că au fost peste 50 de persoane în sală. O bună parte din ei citiseră deja cartea, reținuseră în detaliu anumite fragmente, erau curioși în ce măsură sunt adevărate întâmplările povestite și aveau întrebările gata pregătite. La sfârșit un tânăr ne-a promis că va veni la următoarea noastră lansare, în libertate, iar un fost profesor ne-a făcut cel mai frumos compliment posibil: a asemănat lansarea Mai mult ca Perfectului cu o rază de lumină care a pătruns pentru câteva clipe în viețile lor întunecate. Le mulțumim pentru participare, pentru că ne-au citit, pentru atenția acordată, pentru multitudinea de întrebări și pentru atmosfera relaxată în care s-a desfășurat evenimentul.

Sărbători fericite!

Iar decembrie e luna sărbătorilor colorate, așa că ziua de Crăciun ne-a prins la bunici, într-o Oltenie plină de tradiții. Cum suntem bănățeni de import, sufletul nostru tânjește după sărbătorile copilăriei, în locurile natale. Și unde se păstrează cel mai bine tradițiile decât la sat, la țară, în comunitățile mici?

Familia Popescu

Prin zăpezi și prin troiene (exact așa cum mi le aminteam din ierni demult apuse), copiii din satul natal al soțului meu (Bolboși, jud. Gorj) merg în pițărăi în Ajunul Crăciunului: copiii merg din casă în casă și primesc de la gazde dulciuri și colaci, considerate de localnici pomană pentru cei morți (copiii chiar mulțumesc spunând „Bogdaproste!”). Se pare că obiceiul există și în Banat, dar numai la sat. Apoi, după ce se lasă înserarea, pornesc cu colindul și Steaua. Cete, cete, ei se opresc la rude și vecini și le cântă colindele cunoscute din moși-strămoși. O tradiție pe care am întâlnit-o doar în această zonă este Vicleiul, o cutie mare, împodobită în fel şi chip, pe care o poartă mai mulți adulți. În interiorul cutiei există o scenă unde, „la vedere”, sunt jucate nişte „păpuşi” confecţionate din lemn şi cârpe colorate, care dau naştere la o serie de momente în care se prezintă diferite obiceiuri sau sunt satirizate diferite întâmplări din lumea satului.

Luni pline și bogate am avut, prevestitoare pentru un 2019 ce se anunță a fi anul meu cel mai bun! Să ne reauzim cu bine, atât aici, pe blog, cât și față în față! Îmbrățișări tuturor!

Facebook Comments

Mamă, soție, femeie, inginer și organizator de evenimente culturale în viața reală, autor de texte pentru copii și content editor pentru Serial Readers în viața virtuală...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *