Accepți provocarea de 30 de zile?

Provocarea (30 de zile – 30 de minute pe zi) să îți reorganizezi casa eficient

De unde vine nevoia de a cumpăra lucruri ce nu ne sunt necesare?

Lăsați copiii să se plictisească, am citit într-un articol, doar așa îi lăsați să își exploreze limitele, să se descopere și să descopere mediul în care trăiesc, dar mai ales să își pună creativitatea la lucru. Tindem de foarte multe ori să le burdușim camerele cu jucării care mai de care mai sofisticate, care să îi țină ocupați cât mai mult timp, pentru că, nu-i așa, după o zi agitată la lucru, nu mai avem energia necesară să facem față solicitărilor lor. Și totuși, nu trebuie să ne simțim vinovați, ca să își dezvolte logica, spiritul practic, imaginația trebuie să și le exerseze singuri, nu le putem spune pas cu pas ce au de făcut.

După ce am trecut prin eliberarea traumelor din copilărie de tip „dacă eu nu am avut, măcar el să aibă” și am umplut casa de plăsticăraie ieftină, m-a izbit realitatea: fii-miu se juca 5 minute cu ele și apoi stăteau frumos stivuite pe rafturi, cu praful de un deget pe ele. Așa că am reconfigurat traseul banilor: ce-ar fi să investesc în lucruri concrete, care să îl ajute pe termen lung? Așa că am făcut curățenie generală, eliberat camera de 90% dintre jucării și am lăsat la îndemâna lui doar piese de construit (Lego, în principiu), top de hârtie, diverse ustentile de scris și pictat și cărți (muuuuulte cărți). Nu le-a dus dorul o clipă, iar camera s-a decongestionat foarte mult. Se mai umple din când în când de hârtiile pe care scrie alfabetul, dar aia e fericirea lui!

Suntem atât de dornici să le vedem sclipirea din ochi când primesc un cadou că uităm că, pe termen lung, consumerismul nu îi ajută cu nimic. Când ne umplem coșurile de cumpărături cu nimicuri sclipitoare, la reducere, și ne etalăm rafturile pline de obiecte pe care poate nu le folosim niciodată doar ne pansăm niște răni din copilărie, răspundem unor traume și frustrări nesoluționate, nu ne vindecăm de nevoia de acumulare pentru că la un moment dat nu am avut parte de lucrurile pe care ni le doream.

Recunosc, mulți ani doar am acumulat. Când m-am mutat din cămin în prima chirie, am plecat cu un geamantan doar – într-un singur geamantan încăpeau toate cele necesare mie. Trecerea de la chirie la proprietate s-a făcut rapid, și am avut două geamantane de cărat. Acum… nici nu vreau să mă gândesc câtă logistică va presupune o nouă mutare…

De ce ne e greu să renunțăm la obiectele pe care nu le mai folosim?

De cele mai multe ori, ne atașăm de istoria obiectelor, de ceea ce înseamnă ele pentru noi, nu de obiectele în sine: prima canapea cumpărată în casa noastră, din banii primiți în urma vânzării unei vițici, rochia primită cadou cu o anumită ocazie / de la o anumită persoană, pantofii de piele care sunt uzați, dar parcă tot mai pot fi purtați „la un moment dat”. Stau uitate prin dulapuri, sertare, îți stau printre picioare când umbli prin casă, dar nu te înduri să renunți la ele. Crezi că la un moment dat îți vor folosi. Dar ce înseamnă pentru tine „la un moment dat”?

Când am învățat să îmi tratez adicția de shopping obiecte ieftine, am observat că lista de cumpărături chiar funcționează, că dacă timp de un sezon / 3luni nu folosesc un obiect e clar că nu am nevoie de el, că cele mai importante persoane din casă suntem noi și nu musafirii, așa că nu avem lucruri speciale pentru vizitatori, cu care să îi impresionăm, le punem la dispoziție cu drag ceea ce folosim și noi. Și totuși, unele lucruri tot rămân nefolosite prin casă. Nu încurcă, nu deranjează, dar ce rost are să le mai ținem dacă nu ne ajută, iar poate pe alții i-ar bucura?

Care e provocarea (30 de zile – 30 de minute pe zi) să îți reorganizezi casa eficient?

Așa că… declar luna ianuarie LUNA REORGANIZĂRII CASEI. În fiecare zi, dedic jumătate de oră unei activități care să mă ajute să îmi organizez și mai bine casa, să mă facă mai conștientă de obiectele pe care le dețin, să mă ajute să eliberez mai mult apartamentul de obiecte inutile. Organizarea nu trebuie să însemne doar aruncarea obiectelor nefolositoare, ci și rearanjarea lor în așa fel încât să fie cât mai ușor de accesat, cât mai logic localizat etc. Activitatea nu trebuie să fie ceva obositor, epuizant, care să te distrugă sufletește. Totul trebuie luat pas cu pas, altfel rezultatele pot fi dezastruoase!

Accepți provocarea de 30 de zile?

La ultima (re)organizare a dressingului ne-am trezit cu un sac plin de geci, veste, haine de ocazie care ori nu ne mai erau bune (ducem o viață excelentă cu rezultate pe circumferință, e clar) ori nu ne mai atrăgeau. Ce am făcut cu ele? O parte le-am vândut, bani pe care i-am reinvestit în garderobă, o parte le-am donat. Nu toate obiectele rezultate în urma organizării trebuie aruncate! Ele pot fi refolosite în proiectele personale sau donate. Un proverb englez spune că one man’s trash is another man’s treasure (ceea ce pentru unul e gunoi, pentru altul e o comoară), așa că nu vă sfiiți să vă gândiți și la asta când faceți curățenia.

Așadar… accepți provocarea (30 de zile – 30 de minute pe zi) să îți reorganizezi casa eficient?

Facebook Comments

Similar Posts