Inima lui Danko de Ileana Vasilescu și copiii mei frumoși din clasă

Copiii mei din clasa a III-a au crescut. Vacanța de vară e aproape, iar azi a fost ultima noastră întâlnire pe acest an școlar. Am marcat-o printr-o carte foarte dragă mie, Inima lui Danko de Ileana Vasilescu (Editura Creanga fermecată). Un fragment în avanpremieră din această poveste a apărut pe Serial Readers, aici!

Culeasă din folclor, din zona Basarabiei, de către Maxim Gorki, povestea apare prima dată în 1895 în Samarskaia Gazeta. Danko rămâne, chiar și după 124 ani, o poveste actuală, care ne vorbește despre puterea și încercările comunității, despre asumarea și acceptarea rolului de ghid (conducător, însoțitor spiritual, ideal, destin).

Cartea se adresează copiilor de 5-12 ani, este cartonată, color, are 24 pagini în format 20×20 cm.

Inima lui Danko de Ileana Vasilescu

Într-o lume pe repede înainte, care taie nemilos din timpul petrecut cu cei dragi, avem șansa să creăm din nou timp de calitate alături de copiii noștri și le putem transmite valori prețioase, discutând despre: unitate, constanță, liber arbitru, libertate, acceptare, nevoia de principii sănătoase și cum să le urmăm, dragostea de aproape, lupta dintre bine și rău, speranță, leadership, sacrificiu versus misiune. Prin poveste și lectură 1:1 putem aduce povești de calitate în viața celor mici, inspirându-i și transmițându-le valori comune, lecții de viață. Copiii au fost fascinați de ilustrațiile expresive și, deși mă așteptam să simtă povestea tristă, m-au surprins prin puterea lor de a vedea dincolo de aparențe, identificând trei lecții importante:

  1. scopul și destinul omului – Danko își depășește condiția și din iubire de aproape, ceea ce pare sacrificiul suprem poate fi o metaforă modernă a Omului împăcat cu ce i-a fost dat să ofere aproapelui său.
  2. dacă nu riști, nu reușești – concluzia lor a pornit de la replica lui Danko: «Cine nu cutează, nu izbutește! Piatra din drum n-o urnești doar cu vorba.»
  3. lipsa de comunicare duce la neînțelegeri și confuzii – au ajuns la acest punct de la neînțelegerea legată de motivul pentru care ochii lui Danko s-au aprins ca o făclie, la finalul poveștii – oamenii au crezut că de furie nebună, în realitate fiind focul aprig al iubirii de aproape; dacă ar fi comunicat și nu ar fi tras concluzii primite, Danko nu s-ar fi sacrificat.

Cum să nu-i iubești? Cum să nu fii mândră de ei?

Pasionații și cunoscătorii vor regăsi în text câteva din caracteristicile și temele de referință ale mitologiei slave:

  • încrederea în spiritele pădurii, râuri și habitate;
  • prezența lui Perun, principalul zeu slav al tunetelor și fulgerelor; Perun era deseori reprezentat in mitologie ca un bărbat cu statură impunătoare, cu păr de argint și mustăți de aur. De obicei purta o ghioagă (uneori un ciocan), o secure de război și un arc cu care trăgea săgeți din fulgere sau trăznete. Pentru el se făceau, de obicei, sacrificii de cocoși și de capre, în timp ce pentru ritualurile cele mai importante se sacrificau tauri și urși.
  • prezența lui Dažbog, primul patron al meșteșugurilor, ușor de recunoscut prin prezența în texte a descrierilor despre sunetele ciocanelor lovind, zornăit de lanțuri, vuietul focului;
  • prezența lui Dazhbog, zeul fertilității și al razelelor solare;
  • prezența lui Stribog, zeul vântului, apelor vitale;
  • prezența lui Veles, patronul lumii animale;
  • prezența lui Mokoš, patroana activităților feminine: filatura și țesut, Mama recoltei, Zeița abundenței, Zeița destinului.

 

Facebook Comments

Similar Posts