Păpădia e atât de împământenită în tradiția noastră românească… povestea ei merge în paralel cu istoria noastră. Legenda păpădiei ne spune o poveste despre modestie și seninătate. Deci, azi voi povesti, e clar, nu, despre păpădie!

LEGENDA PĂPĂDIEI

Cândva, demult, pe când oamenii nu erau așa cum îi știm noi astăzi și pe când Dumnezeu încă umbla pe pământ, Îngerul florilor a fost trimis să aleagă floarea care ar fi putut fi deasupra tuturor. El se reîntorsese pe pământ și începuse să caute în păduri, prin grădini și câmpii. După un timp, a ajuns într-un răzor plin de lalele roșii și portocalii, ridicate semeț spre cer, și le-a întrebat:
– Unde v-ar plăcea cel mai mult să trăiți?
Lalelele i-au răspuns:
– Cel mai mult ne-ar plăcea să trăim pe pajistea unui castel, unde culorile noastre fierbinți ar contrasta cu zidurile cenușii ale zidurilor. Ne-ar plăcea să fim atinse de către o prințesă care să ne mărturisească zi de zi cât de frumoase suntem.
Îngerul și-a întors cu întristare ochii de la lalele și a întrebat trandafirul:
– Care crezi că ar putea fi locul tău preferat?
Acesta i-a răspuns:
– Mi-ar plăcea să mă înalț pe zidurile unui castel, căci sunt fragil și delicat și nu aș putea face lucrul acesta de unul singur. Eu am nevoie de îngrijire și de un adăpost primitor.
Din nou, îngerul florilor s-a posomorât și s-a îndreptat în pădure către o violetă, pe care a întrebat-o:
– Unde ți-ar placea cel mai mult să trăiești?
– Aici, în codru, unde sunt ascunsă de ochii tuturor. Pârâul îmi răcorește rădăcinile, iar copacii mă adăpostesc de fierbințeala amarnică a soarelui.
Îngerului nu i-a plăcut însă nici cele spuse de către violetă și a străbătut pământul până când a ajuns la o păpădie prinsă adânc în țarina unei pajiști. Îngerul a întrebat-o:
– Care este locul în care ți-ar plăcea cel mai mult să trăiești?
– Vai!, a oftat păpădia, aș vrea să trăiesc oriunde aș putea fi găsită cât mai repede de către copiii plecați de la școală sau care se zbenguie și aleargă peste câmpii. Aș vrea să trăiesc pe lângă drumuri și în poiene, dar și printre pietrele din oraș, ca să pot face fericit pe oricine cu floarea mea veselă și pufoasă.
– Tu ești floarea care îmi place cel mai mult!, a exclamat îngerul, adăugând: Vei înflori oriunde apare mai întâi primăvara și vei fi numită floarea copiilor!

(The Legend of the Dandelion, apărută în revista The Reading Eagle, 24 iulie 1925)
păpădie

BENEFICIILE PĂPĂDIEI

Aparent banală, această plantă are beneficii minune pentru organismul nostru. În ultimii ani am început să mă întorc tot mai mult spre beneficiile plantelor, spre fitoterapie. Drept urmare am și început de curând un curs de Master Herbalist. Vreau să învăț și să încorporez în viața noastră beneficiile naturii.

Culturile de păpădie – sună ciudat, nu? – au intrat de curând în atenția micilor fermieri. Cum, din cauza importurilor masive, culturile tradiţionale nu mai sunt atât de profitabile, agricultorii români se orientează spre cultivarea unor plante care se pretează mai bine atât zonelor climatice, cât și posibilităților de valorificare ulterioară (profit!), așa că păpădia şi alte plante medicinale se află în trend ascedent în preferințele românilor. Ele nu necesită foarte multă îngrijire şi poate da naştere unei afaceri rentabile de familie!

Noi nu facem (încă, nu se știe niciodată!) o afacere din asta, dar pregătim pentru noi și familia extinsă diverse preparate având la bază păpădiile. Sursă bogată de vitaminele A, C, D, vitamine din complexul B, precum şi de minerale (cum ar fi fierul, potasiul şi zincul), păpădia este un aliat de încredere în tratarea şi prevenirea unor boli. Frunzele pot fi folosite în salate, sandwichuri şi ceaiuri, rădăcinile merg excelent ca înlocuitori de cafea sau tincturi, iar florile sunt folosite în aromatizarea uleiurilor și oțeturilor, dar și în creme sau siropuri.

Planta de păpădie este considerată un leac eficient pentru ameliorarea febrei, furunculelor, problemelor oculare, diabetului zaharat şi diareei. Sub formă de ceai, ajută la pierderea în greutate, tratează bolile de ficat şi de bilă. De asemenea, planta şi-a câştigat un loc de cinste ca detoxifiant de top, ce reduce riscul de boli cardiovasculare.

Noi păpădia o adunăm din curte și livadă, unde crește spontan. Teoria spune că atunci când aduni din flora spontană, să nu depășești o normă de 20%, pentru a lăsa flora să se regenereze și să producă continuu. La noi păpădia înflorește fără oprire, pot aduna zi de zi noi inflorescențe și a doua zi e iar plin de ele. Rădăcini aleg doar de la plantele mari, bine dezvoltate, iar frunze culeg doar fragede, cât să am de pe o zi pe alta și puțin mai mult pentru ceai la iarnă.

Preparatele pe bază de păpădie sunt excelente în tratarea bolilor digestive, pentru detoxifiere sau pentru eliminarea surplusului de grăsime, accelerează tranzitul intestinal, elimină lichidele reținute în exces în corp, protejează celulele de stresul oxidativ, detoxifiază organismul, normalizează secrețiile digestive (intestinale, gastrice și pancreatice) și stimulează producerea și eliminarea de bilă. Probabil are și alte beneficii, dar astea sunt principalele.

păpădie

Hai că am povestit mult prea mult… să trecem și la rețete!

Ceai de păpădie

păpădie

Infuzia se realizează din frunzele plantei, uscate natural. Recoltarea frunzelor de păpădie se face primăvara, înaintea sau la începutul florii, iar uscarea lor se realizează la umbră, în strat subțire, în locuri bine aerisite.

Se adaugă o lingură de frunze în 250ml de apă clocotită. Se pot bea până la 2 căni de ceai de păpădie pe zi.

Salată de frunze de păpădie

Salata de păpădie este un deliciu în bucătăria tradiţională românească. Salata se prepară atât din frunze, cât şi din tija păpădiei.

păpădie

Ingrediente:
două “mâini” de frunze și tije de păpădie
frunze de lăptucă
o legătură de mărar
câteva fire de pătrunjel
o ceapă
măsline după preferinţă
zeama de la o lămâie
trei linguriţe de ulei de măsline
un vârf de linguriţă de sare fină

Preparare: Frunzele și tijele se spală şi se rup cu mâna (nu se taie cu cuţitul pentru a nu se oxida), apoi se aşează într-un bol. Se amestecă toate ingredientele.

Ulei hidratant și calmant

Păpădia are capacitatea de a ameliora tensiunile și durerile musculare.

păpădie

Ingrediente necesare:
ulei vegetal la alegere (măsline, sâmburi de struguri, argan, cocos etc) – 100 ml
ulei esențial de scorțișoară
flori de păpădie

Preparare ulei calmant: Florile de păpădie se spală cu apă din abundență, apoi se lasă o zi la temperatura camerei într-un vas cu sită să elimine din apă. Apoi se pun în blender, alături de ulei de cocos și câteva picături de ulei esențial de scorțișoară. Uleiul hidratant obținut se pune într un borcan steril, se amestecă bine și se folosește pentru a masa zonele dureroase.

Cremă intens hidratantă din flori de păpădie pentru piele foarte uscată

Ingrediente necesare:
ulei vegetal la alegere (măsline, sâmburi de struguri, argan, cocos etc) – 100 ml
20 g ceara
flori de păpădie

Preparare ulei macerat: florile de păpădie se spală cu apă din abundență, apoi se lasă o zi la temperatura camerei într-un vas cu sită să elimine din apă, apoi se pun într un borcan steril, se acoperă cu uleiul vegetal și se amestecă să iasă aerul tot afară. Se lasă 4 -6 săptămâni la macerat, într-un loc cald, dar umbros, se agită zilnic, când e gata, se strecoară. De preferat ar fi ca în prima săptămână să se pună un șervețel pe gura borcanului în loc de capac, astfel absorbindu-se apa și se elimină riscul mucegăirii.

Preparare cremă: ceara se topește pe baie de apă la maxim 40°C. Se amestecă împreună cu uleiul și se face proba cu o picatură pe o farfurie dacă are consistența dorită sau nu. Dacă e prea moale se mai adaugă ceară, dacă e prea tare se adaugă ulei macerat. Se pune în cutie sterilă. Opțional, dacă se dorește un amestec mai cremos, ceara se amestecă cu lanolină, în proporție de 1:3, adică 5g ceară și 15g lanolină.

Amestecul final de cremă va avea în general un miros neutru, puteți adăuga ulei esențial preferat pentru a da o aromă aparte. Recomandările mele merg către tămâie (combate îmbătrânirea pielii), geranium (plin de antioxidanți care luptă împotriva radicalilor liberi), santal (întinerește pielea și îi dă strălucire) și ylang-ylang (redă elasticitate pielii).

Se păstrează la rece!

Oțet aromatizat

Ingrediente:
oțet de mere
flori de păpădie

Preparare: florile de păpădie se spală cu apă din abundență, se pun într-o sticlă și acoperă cu oțet de (cidru de) mere. După 4 săptămâni, se strecoară oțetul și se folosește. Este excelent ca dressing de salate și este valabil 12 luni, depozitat într-un loc răcoros și întunecat.

Sirop de păpădie

Ingrediente:
750 ml de apă
125g flori de păpădie
750g zahăr
zeama de la jumătate de lămâie

Preparare: Se scot toate codițele, se spală bine florile, se pun într-o oală încăpătoare cu apă la fiert până dau în clocot. Se dă la o parte de pe aragaz, lăsându-se să se răcească la temperatura camerei, apoi se pune la frigider și se lasă peste noapte la rece. Mixul obținut se strecoară printr-o sită, apoi vasul în care se află lichidul strecurat se pune pe aragaz la fiert. Se adaugă zeama de lămâie și zahărul, se amestecă până se dizolvă și se omogenizează la foc mic timp de 30 de minute. Siropul obținut are o textură asemănătoare cu cea a mierii de albine, dar este mai lichidă. Se depozitează într-un recipient închis.

Rețeta am regăsit-o și la Laura Frunză pe blog, Sirop (dulceață) sau miere de păpădie, cu mici diferențe la ingrediente.

Tinctura de păpădie

Ingrediente:
100ml de alcool
20g rădăcină uscată

Sfat: Tincturile se fac prin macerarea materialului vegetal care poate fi mărunţit sau tocat, în funcţie de partea din plantă care se foloseşte şi în funcţie de indicaţiile de folosire. Macerarea se face cel mai des în alcool (de obicei alcool pur de 85-90% în 2 săptămâni, dar se poate folosi cu același efect, dar timp mai îndelungat de macerare merge și alcool 45 – 60% în 4 săptămâni) în anumite proporţii, de obicei 1:5 plantă:alcool. Când vă raportați la alcool, alegeți băutura (vodca, țuica etc.) ce considerați acceptabil pentru băut, căci până la urmă tinctura de ingerează. Similar se produc şi tincturile fără alcool, macerate în glicerină.

păpădie

Preparare: Rădăcina împreună cu alcoolul se pun într-un borcan de sticlă, lăsându-se la macerat într-un loc rece și întunecos. Se agită de mai multe ori pe zi. Cum ziceam mai sus, dacă se folosește alcool pur de 85-90%, macerarea se face în circa 2 săptămâni, dacă se folosește alcool de 45 – 60%, macerarea este finalizată în aproximativ 4 săptămâni. După această perioadă, tinctura se filtrează, lăsând preparatul la decantat 6 zile. Soluția obținută se depozitează în recipiente închise la culoare.

Ce alte rețete pe bază de păpădie îmi recomandați să încerc?

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *