8 ani poeziile au fost un fișier numit Tulburari_de_personalitate.doc în folderul 2.Sofia. 8 ani s-au adunat poezii peste poezii și gânduri peste gânduri, iar Tulburari_de_personalitate.doc a devenit la mijlocul pandemiei Tulburari_de_personalitate_editat.doc, căci își atinsese maturitatea. Mai mult nu mai poate (sufletul). Tulburări de personalitate – echilibru-i fragil în cea mai recentă carte a mea de poezii!

În ultimii ani, lumea literară s-a scindat puternic, există o lume literară în lumea literară din lumea literară. În paralel cu marile edituri, marii jucători de pe piața cărții din România, au apărut, ca ciupercile după ploaie, zeci sau sute de edituri, care „te ajută‟ să publici orice dorești tu, că doar e pe banii tăi. Nu contează calitate, nu contează cantitate, că oricum îți asumi totul. Așa ne-am trezit peste noapte cu mii de scriitori și poeți (printre care și subsemnata) de o valoare contestabilă. Căci, nu-i așa, când nu ai un filtru al valorii, când nu vine cineva să dea de pământ cu opera ta de proastă calitate, te crezi marele geniu neînțeles.

Poezie nu se mai citește. Asta o știm și nu e o surpriză. Poezia nu este promovată în general, noroc cu social media.

În lumea asta literară, fiecare judecă prin prisma propriilor ochelari. Același text poate fi considerat genial și banal în același timp, iar asta nu e rău, cel puțin a fost citit.

Am citit manuscrisul și, după mine, nu este publicabil. Nici nu ar fi ok să-l publici, sfatul meu – lucrurile astea rămân în urma noastră și e posibil să ne fie rușine la un moment dat… De ce? Pentru că densitatea de imagini, de metafore, de text liric este foarte mică, ai acolo mai degrabă un fel de proză versificată. Pentru că nici măcar un rând, un vers, nu este memorabil și nici nu-mi schimbă cu ceva perspectiva asupra vieții. Pentru că un text trebuie să transmită ceva, autorul trebuie să aibă ceva de spus, înainte de a vorbi despre cum o spune, iar în cazul nostru autorul nu are prea multe de spus… Sunt simple trăirisme… Sfatul meu ar fi să încerci să-ți povestești, ca jurnal, sau îmbrăcate în haina ficțiunii, aventurile de zi cu zi, cele de la clubul de lectură, cele de membru într-un mlm, cele de mamă, pornind de la părerea ta sinceră despre lume și viață, despre condiția umană și despre condiția de a fi român. Dacă lucrurile astea le-ai înșira cât de cât într-o poveste s-ar putea să iasă ceva. Zic și eu!

M-am supărat? Bineînțeles că nu! Ba chiar am mulțumit! E o perspectivă viabilă, e o critică autentică, e un feedback constructiv! Asta îmi doream, o părere sinceră, cât de sinceră posibil, cu toții suntem subiectivi despre scrierile noastre, important e să revenim cu picioarele pe pământ! Din același motiv, al subiectivității, am renunțat la a mai publica pe cont propriu (editură independentă sau ISBN ocazional)! Nu am garanția obiectivității proprii – de ce mi-aș face singură rău, publicând lucruri de care să îmi fie rușine ulterior? Sau, mai rău, care să mă descalifice și ducă în desuet?

Dar uneori e bine să căutăm și o a doua opinie. Și o a treia. Și o a patra. Bine, bancul spune că „dacă doi îţi spun că eşti beat, du-te şi te culcă”, așa că eu de obicei mă opresc la o a doua opinie, dacă e în tandem cu prima (dacă se contrazic, îndrăznesc să mai cer a treia opinie, în speranța că va întări una din primele două primite!). Și așa am ajuns la…

M-aș bucura din suflet să am un exemplar al volumui tău de poezii cu semnătura ta pe el! Mi-a plăcut (…)! Te felicit sincer! Te-aș încuraja să încerci și proza sau proza modernistă!

Coincidență sau nu, prima parte a cărții de poezii se numește ECHILIBRU-I FRAGIL, DRAGA MEA SOFIA!, parcă o dovadă în plus că această carte va crea o controversă. Și parcă așa a fost sortită de la bun început, căci nu a avut o traiectorie ușoară. Prin 2010, când cartea se afla la început, ca volum de poezie și concept, NU ÎNCHIDE OCHII, TATIANA! s-a rupt de trilogia predestinată și s-a închis între coperțile unei cărți. O carte cu o copertă superbă, de altfel, dar incompletă de sine stătător. Nu ăsta îi era destinul, singură nu are sensul vieții. Tulburări de personalitate este o trilogie, 3 personalități ale aceluiași eu schizoid – completat de capitolul PRINDE-MĂ DE MÂNĂ, STRĂINO!

Tulburări de personalitate – 1. Sofia este tandră, sufletul ei se hrănește cu iubire și pasiune. Sofia este femeia care tânjește după îmbrățișări, visează la dragostea eternă și la împlinirea prin iubire. Cine nu își dorește să se topească într-o îmbrățișare?

Femeie fatală

Sofia are sânge fierbinte,
viața ei e o poveste
a sufletului şi a cărnii…

Ea iubeşte fără nume,
uneori crud,
alteori mistic,
dar întotdeauna liber, frust, jubilatoriu.

Nu e babiloneancă,
dar e dorită,
fidelă şi fertilă ca şi persanele,
răzbunătoare fără a fi turcoaică,
copila poznaşă de altădată
simte porniri  de gheişă

Sofia iubeşte narcisismul,
corpul ei nu şi-l mai respinge,
seara se adoră
în fața oglinzii,
mâinile îi aleargă nebune pe gât,
pe umeri,
în jos,
tot mai jos,
înainte de a se cunoaşte
şi de a accepta
păcatul strămoşesc…

Sofia adoarme cu greu în fiecare seară,
imaginea din oglindă o bântuie
şi se afundă într-un somn
cu vise colorate în gri şi galben,
aidoma unui cer de toamnă
din când în când se trezeşte,
fulgere văratice îi străbat trupul
şi atunci simte
o nesfârşită dorinţă
de a face  dragoste.

Tulburări de personalitate – 2. Tatiana, prin trăirile ei,  ne aminteşte că pentru a fi liber sau a te simţi liber, e nevoie să cunoşti, să simţi, să înţelegi prăbuşirea, ca o necesitate, de multe ori înălţătoare, chiar grandioasă. Tatiana își ascunde sentimentele, căci dincolo de adevărul ce se află în cuvinte, gânduri, există teamă, suferință, nestatornicie. Cui nu îi e frică de schimbare?

Tango în noapte

Tatiana e un suflet rătăcit undeva,
între alfa şi omega…

Mă întreba curioasă, de fiecare dată,
ce se află între plus şi minus infinit…

Îi spuneam că se află un alt infinit sau două infinituri,
după caz…

Râdea copilăreşte…
Mă bătea pe umăr şi spunea:
“Ce naivă eşti, tango în noapte!
Între minus infinit şi plus infinit suntem noi.
Facem concurenţă celebrelor grădini suspendate…”

Cândva, priveam împreună cerul…
Citeam fără telescop…
O ploaie de stele asupră-ne…

Ne puneam câte o dorinţă fiecare.
Plin de furtuni era sufletul nostru când aflam ce visează fiecare…
Furtuni ce vin şi pleacă la fiecare pas, pierdut în noapte…

La biserică mergeam de mână.
Ascundeam sub haină credinţe oficiale şi ateisme.
Râdeam când vreun preot zelos, ne fugărea pe altarele vieţii…
cu cădelniţa aprinsă în urmă-ne…

Prin venele noastre curgea acelaşi sânge adormit şi…
morfină şi…
ochi albaştri de dimineaţă…

Seara, negociam între noi şi aveam amândouă ochii negri, cercetători şi visători…
Seara îmi lăsa câte un mesaj…
Abia aşteptam să mă trezesc de dimineaţă
să găsesc pe caloriferul din casa scării, un bilet de tramvai perforat…

Un trandafir mi-a lăsat pe prag… De ziua mea…
Adormisem deja.

Tulburări de personalitate – 3. Străina este anonimă. Străină de sine, străină de ceilalți, străină de suferință și lume. Străina are aripile mari frânte, nu le mai folosește la zbor, ci la mers, la un mers dezamăgit și dureros. Străina e confuză și nesigură pe ea.

Monolog retoric

Ce-mi dai
să rămân netulburată?
Cuprinsă de fior
De spaime, de regret şi de dor
Din tot ce-am avut mai bun
A mai rămas inima…
Din toate câte ar fi fost să fie,
Ia-o, e a ta!

Care dintre cele trei personalități te definește acum? Dacă îți va plăcea sau vei urî Tulburări de personalitate, îți mulțumesc oricum! În oricare instanță, înseamnă că ceva tot a trezit în interiorul tău. Dacă te lasă indiferent(ă), dacă simți că ți-ai pierdut timpul, scrie-mi și îți promit o poveste la cafea, să nu regreți banii investiți în carte!

Traversezi o perioadă zbuciumată? Din septembrie îți prescriem ca tratament seria de poezie Antidepresiv de la Editura ElePrint, unde va vedea lumina tiparului Tulburări de personalitate!

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *