Día de los Muertos (Ziua Morților)

Despre Día de los Muertos (Ziua Morților) am aflat pentru prima oară de la colegii mexicani cu care colaborez. Mi s-a părut fascinantă recunoștința pe care le-o arată ei înaintașilor cu ocazia acestei sărbători speciale. Pe zborul din California spre casă am vizionat apoi Coco! Ce film de animație minunat! Mi-a plăcut foarte mult mai ales pentru că pune accentul și pe tradiție, nu numai pe aventură, iar în acest vremuri pestrițe, când globalizarea uniformizează totul, tradițiile și obiceiurile ne ajută să ne păstrăm identitatea și unicitatea.

Chiar dacă data coincide oarecum cu mult mai celebrul Halloween (31 octombrie – 2 noiembrie), Dia de los Muertos nu este o sărbătoare a groazei și nici nu are vreun mesaj morbid sau ocult. Din contră, Día de los Muertos este o sărbătoare a vieții și a morții, a familiei și a bucuriei.

Culturile pre-hispanice considerau jelirea morților o lipsă de respect deoarece moartea pentru ei era o etapă naturală în procesul vieții. Aztecii credeau că spiritele celor decedați nu părăsesc niciodată comunitatea celor vii, și că în timpul festivității Día de los Muertos, toți cei decedați se întorc pe pământ.

Morţii îngropaţi în perioada pre-hispanică erau însoţiţi de ofrande care conţineau două tipuri de obiecte: cele pe care mortul le-a utilizat în timpul vieţii (instrumente muzicale precum flautul şi toba) şi cele de care avea nevoie în călătoria dintre lumi: sculpturi ale zeităţilor funerare, cădelniţe, urne şi cranii umane din diferite materiale (piatră, jad, cristal). La venirea în America, în secolul al XVI-lea, spaniolii au adus propriile sărbători în care erau comemoraţi morţii, iar în urma fuziunii dintre culturile americană şi europeană s-a creat un sincretism care a amestecat religiile celor două continente, facând astfel să coincidă sărbătorile catolice Ziua tuturor Sfinţilor şi tuturor Sufletelor cu sărbătoarea similară mezoamericană, dând naştere astfel la Ziua Morţilor – Día de los Muertos.

Pentru a sărbători Ziua Morţilor, se creează, în camera cea mai importantă a casei, un altar în onoarea morţilor familiei. Această tradiţie are la bază credinţa că sufletele morţilor se întorc în lumea celor vii pentru a trăi alături de familiile lor timp de două zile. Pentru a ridica un altar se folosesc o masă şi cutii de lemn sau carton, având de la 3 la 7 niveluri, reprezentând straturile existenţei după tradiţia catolică. Sărbătoarea începe în momentul în care persoana cea mai în vârstă de sex feminin aprinde lumânările altarului rostind numele morţilor, apoi se roagă pentru ca sufletele să ajungă cu bine. Rudele se aşează şi consumă alimentele pregătite pentru această ocazie, ascultă muzica pe care rudele decedate o ascultau cât erau în viaţă, vorbesc despre noutăţile din familie, amintindu-şi anecdote legate de cei morţi şi cer pentru ei odihna veşnică.

De Día de los Muertos (Ziua Morților), este nelipsită vizita la cimitir, acolo unde se odihnesc osemintele celor dragi. Mormintele sunt întâi curățate și apoi ornate asemănător cu altarul de acasă. Decorațiile din hârtie colorată, lumânările și nelipsitele crăițe (numite uneori și “floarea celor morți”) transformă cimitirele dintr-un loc al plângerii într-un tărâm al luminii și bucuriei.

Poate că Halloween pare mai haios, căci copiii se costumează și pleacă «trick-or-treating» (sau poate pentru că suntem bombardați cu americănisme peste tot online sau TV!), dar măcar o dată pe an putem să celebrăm memoria înaintașilor noștri, buni, răi, cum au fost ei, fără de care nu am fi ceea ce suntem astăzi. E o formă de apreciere și recunoaștere a familiei, ca nucleu al existenței.

Când o să cresc mare și o să am bani mulți, o să merg în Mexic în această perioadă, a sărbătorii Día de los Muertos (Ziua Morților), să experimentez direct tot ceea ce mi-au povestit colegii mei și care mi-au făcut pielea de găină de emoție și bucurie!

Iar anul acesta aleg să îi povestesc lui Greuceanu despre bunicii mei, străbunicii lui, străbunicii mei, stră-străbunicii lui, din felul în care i-am cunoscut pe unii dintre ei sau din istoriile aflate de la cei din jur. Iar în loc de ofrande pe altar, voi da sub formă de pomană mâncarea și băutura lor preferată, obiecte personale pe care defunctul le poate avea, cum ar fi o jucărie (pentru un copil), o sticlă de vin sau produse de igienă personală, însoțite de lumânări, exact așa cum sugerează și tradiția ortodoxă. Nu ți se pare că la oraș e mult mai greu să păstrezi aceste tradiții vii?