Vacanță în Turcia: amintiri din geamantan

Parcă vacanța noastră în Turcia a fost hă hă hă, acum multe luni, așa repede am intrat în pită cu activitățile de la job și de coaching! Dar seara, când mă așez în pat, mai zâmbesc la câte o amintire «din geamantan». Așa că mă gândeam să vă mai povestesc una, alta… lucruri ce mi-au plăcut sau care s-au potrivit nevoilor noastre…

Și am zis să adun toate informațiile pe blog, mai ales că am tot primit întrebări despre vacanța noastră și mi-e mai simplu așa…

Cine ne-a ajutat cu rezervarea vacanței în Turcia?

Prin ianuarie mi-am setat un obiectiv: dacă închei luna cu un profit prestabilit pe noul meu business, plecăm în concediu în Turcia. Am contactat Agenția de turism Vacanțe de 10, am cerut ofertă și… iată că la final de ianuarie plăteam avansul pentru un sejur de 7 zile Von Resort Golden Coast în Side, Antalya, Turcia, la începutul lunii iunie.

A fost prima noastră experiență cu litoralul turcesc, dar în acest context pandemic, a fost soluția potrivită pentru familia noastră. 7 zile de odihnă, relaxare și reconectare, interioară și familială. Ce pot cere mai mult? am avut o mică emoție, cu toate restricțiile, dar totul s-a desfășurat impecabil!

Vacanța noastră a început într-o zi de sâmbătă, după o săptămână de împachetat liniștit (știi articolul acesta – Ce punem în bagaj când plecăm în călătorii? Normal că am o listă pentru asta! ?) și cu o surpriză interesantă: zborul nostru era de fapt o escală pentru călătorii București – Antalya. Dar nu a fost asta o problemă, în aeroport un reprezentant al Kusadasi, agenția de turism tour-operatoare, s-a asigurat că totul merge conform planului și unde apăreau probleme, intervenea rapid.

Odată ajunși în aeroportul din Antalya, am fost preluați imediat de ghizii de transfer, care ne așteptau cu listele cu nume și pancarde, totul extrem de organizat, ca să ne suim în autocarul asignat transferului către resortul ales. Totul bine pus la punct, toată lumea vorbea limba română, un început excelent de vacanță!

Cum au fost condițiile de cazare și masă?

Am ales Hotel Vonresort Golden Coast pentru facilitățile pentru copii. După un an extrem de greu, în care Greuceanu nostru a fost privat de socializare și normalul de a se juca cu alți copii, am vrut să îi dedicăm o vacanță, să se relaxeze și bucure de copilărie.

Hotel Vonresort Golden Coast Hotelul este situat la 12 km de Side și 55 km de aeroportul Antalya, deci circa o oră cu autocarul de la aeroport (dacă luăm în considerare și pauza de cafea). Este situat pe malul mării, are un parc acvatic cu 3 piscine și 11 tobogane, saună, baie turcească/baie de aburi, piscină interioară, zonă de plajă privată. Plaja hotelului este cu nisip fin și intrare lină în apă (excelent pentru copii!). Șezlongurile, umbrelele și prosoapele sunt gratuite (iar prosoapele pentru plajă sunt diferite de cele pentru cameră și pot fi schimbate zilnic).

Camera noastră, situată la etajul 3, avea vedere spre mare. Am ales această variantă pentru că mi-am dorit să văd răsăritul în fiecare dimineață deasupra mării, savurându-mi cafeaua, iar apoi să îmi continui lectura cărții până ce băieții se trezeau (da, în vacanțe mă trezesc înaintea lor, căci în timpul lucrului, soțul își începe ziua mult prea devreme).

Poate pentru că anul a fost unul extrem de dificil și nimeni nu a avut vreo certitudine despre cum se vor desfășura lucrurile (noi am plecat pe 5 iunie, iar resortul s-a redeschis pe 1 iunie, nu prin martie, ca în anii anteriori), unele lucruri nu erau tocmai bine puse la punct (de exemplu, locurile de joacă pentru copii nu erau pregătite, iar discoteca, programele de animație și activități sportive pe plajă au început să se desfășoare abia după mijlocul concediului nostru). Am prins însă pe ultimele zile câteva ture de jocuri de plajă și la piscină și ne-am distrat și am râs cu gura până la urechi.

Pe partea de mâncare, fiind vorba despre Turcia și un pachet ultra all inclusive, am găsit permanent ceva disponibil de băgat la stomac: restaurantul principal servea micul dejun și micul dejun întârziat (până la ora 11), prânzul (de la 12:30 la 14) și cina (de la 17:30 la 19), iar în intervalurile de pauză puteai savura o prăjitură, un fruct sau o înghețată la patiserie. Chiar și în aquapark era un snackbar cu hamburgeri și onionrings. Restaurantele a la carte erau închise, deschiderea lor se făcea doar dacă existau minim 10 persoane care să dorească o rezervare, și contra cost (10e de persoană, gratis pentru copii). Noi am ales să luăm cina într-o seară la restaurantul japonez, Greuceanu e fan mâncare asiatică, așa că nu am putut rata ocazia, mai ales că îi promisesem, în necunoștință de cauză, că vom mânca fructe de mare și pește în fiecare zi. Cât despre partea de băuturi, cele 5 baruri disponibile făceau față cu brio. Eu mi-am făcut plinul cu Ayran, obsesia mea, ajunsesem să avem și o glumă în familie:

– Ce merge cu ciorbă?
– Ayran!
– Ce merge cu Cola?
– Ayran!
– Ce merge cu cafea?
– Ayran!

Însă situația post-pandemie în Turcia nu a fost una măgulitoare pentru cateringul resortului, căci, în dorința de a proteja oamenii, mâncarea nu mai era self-service, ci servită de angajați ai resortului. A fost o senzație nasoală să stai cu farfuria întinsă și să ți se pună mâncarea ca la cantină, de pe vremea facultății, când mergeai la împinge tava. Iar faptul că nu te înțelegeai cu ospătarii (fie nu înțelegeau limba engleză, fie nu se auzea de sub mască) s-a tradus prin a arăta cu degetul spre felul de mâncare pe care îl voiai, primeai o lingură de mâncare, mai arătai o dată, să mai pună, se uitau la tine ca și cum nu ar înțelege, poate, poate renunți, apoi am punea o lingură și uite așa jocul continua. Partea bună însă a fost că aveai de unde alege, indiferent de cât de pretențios ai fi.

Ce trăznăi a mai făcut Patricia în Turcia?

În prima zi de vacanță, unul dintre ghizi ne-a vizitat și ne-a prezentat excursiile potențiale. Aveam experiența acestui model de organizare din Egipt (am povestit despre experiența din 2019 pe blog – Ce-am mai făcut prin Egipt când nu am stat cu burta la soare? Excursii!), așa că știam că vrem cel mult excursii de jumătate de zi, căci pentru Greuceanu ar fi fost mult prea obositor. Așa am ajuns la 2 excursii: o zi de shopping (magazin de bijuterii din aur si pietre prețioase, magazin de îmbrăcăminte și accesorii de piele și… bazar!) și o zi de distracție (Antalya Aquarium, Delfinariu, Muzeul figurilor de ceară, Casa întoarsă). Dar în detaliu despre asta revin într-un articol următor… promit! însă trebuia să fac această introducere pentru a ajunge și la apogeul aventurii mele în Turcia.

După cum sunt bine obișnuită, în fiecare ieșire și excursie am câte o aventură de neuitat. Bineînțeles că nu m-am putut dezminți acuma… într-un fel, am repetat povestea din februarie 2019 din California, dar fără accident (am scris povestea pe blog – Dragii bunicii, să vă povestesc cum m-am plimbat cu mașina poliției în America… după ce am făcut accident!) Pe scurt, m-am plimbat cu mașina poliției prin Turcia 😀

Pentru a putea plăti cash excursiile rezervate și în lipsă de cash la purtător (cine mai umblă cu bani după el în ziua de azi?!?), soțul a plecat în căutarea unui ATM prin stațiune. După o oră de plimbare pe jos, a găsit un ATM în mijlocul pustiului, de unde a scos banii necesare… însă șocul a venit când a primit pe telefon mesajul tranzacției, care arăta 130e comision! Bineînțeles că starea de tensiune dată de banii pierduți, oboseala de pe drum și cina ce nu i-a picat deloc bine au dus la o migrenă îngrozitoare pentru soț. Am experiență cu migrenele lui, sunt îngrozitoare, de obicei algocalmin ajută (posibil placebo, căci numai la algocalmin cedează), dar de data aceasta am uitat portofelul cu remedii și medicamente pe canapea acasă!

După ce am alergat ba la recepția hotelului, ba la guest reception, ba la medicul de stațiune (era duminică și se pare că lipsea cu desăvârșire medic de gardă în resort), recepționerul mi-a dat indicațiile pentru a ajunge la o farmacie, cică nu foarte departe de hotel.

1. În Turcia, la ora 22 se intra în total lockdown (pentru rezidenți, nu pentru turiști).
2. Era ora 22.30.
3. Doar 1 din 6 hoteluri era deschis, în rest pustiu și beznă.
4. Eram femeie singură, pe jos, pe stradă, căutând disperată o farmacie.
5. Aveam cea mai incomodă pereche de papuci în picioare, care efectiv mi-a făcut răni și sângeram continuu.
6. Mintea mea făcea scenarii complexe de deplasare și permutare de direcții de câte ori apărea câte un bărbat în drumul meu.

Am ajuns la farmacie, am rezolvat cu pastilele și pe când mă întorceam la hotel, observ mergând extrem de încet, în paralel cu mine, o mașină de poliție cu girofarurile pornite. Știi documentarele alea Pierdut printre străini de pe National Geographic, care dezvăluie poveştile unor oameni care au pornit la drum în căutarea aventurii, dar au sfârşit în situaţii de coşmar, pe tărâm străin, răpiți, torturați, obligați să transporte ilegal droguri sau alcool? Ei, cam așa un episod se desfășura în tot acest timp în mintea mea. WTF mă fac? Am grăbit pasul, au accelerat și ei, am mers mai încet, au oprit și unul dintre ei s-a dat jos din mașină. Noah, Patricia dragă, ai pus-o, dar ai pus-o rău, ce faci acuma?! M-am oprit. S-a legitimat, m-a întrebat în ce limbă putem conversa și într-o engleză perfectă mi-a spus că farmacistul a solicitat ajutorul poliției pentru a mă însoți la hotel, căci ora târzie și faptul că eram femeie singură și îmbrăcată în rochie scurtă putea să fie periculos pentru mine. Really, chiar crezi că sunt atât de proastă? Cam așa conversam eu cu mine în mintea mea… și s-a oferit să mă conducă pe jos la hotel, dacă îmi este teamă să mă urc cu ei în mașină. După negocieri și discuții, am urcat în mașină și m-au condus la hotel. Rănile de la bătăturile pantofilor sângerau prea tare ca să mai fac mofturi…

După pastilele aferente date peste cap, toată lumea a dormit neîntoarsă…

Cum a fost cu întoarcerea acasă?

Încă de la prima întâlnire, ghidul ne-a spus că ne va scrie pe WhatsApp în seara dinaintea plecării detaliile de zbor. Conform programului inițial, trebuia să decolăm la ora 9:30, însă surpriza a venit în ultima seară de concediu, când am fost anunțați că plecăm la ora 14:30, fiind luați de autocar de la hotel la ora 12. Cine se plânge că mai câștigă jumătate de zi de plajă și relaxare?

Încă o dată ghizii de transfer au fost impecabili, extrem de prietenoși, ne-au însoțit până la check-in și s-au asigurat că totul a mers uns. Zborul a fost și de această dată cu escală în Timișoara, ceea ce a fost destul de neobișnuit, dar nu ne-a afectat pe noi cu nimic, însă pentru colegii de călătorie a fost extrem de deranjant și obositor.